Se afișează postările cu eticheta iubire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta iubire. Afișați toate postările

marți, 20 mai 2014

metafizicienii au eșuat



exagerat de perfect exagerat de punctual
în fiecare seară dumnezeu cu mâna lui
stinge lumina din cer

nu-i bag de vină mă zbat puțin
între contingență și necesitate
rup un colț de ciocolată și accept
lumea nu s-a schimbat prin urmare
metafizicienii au eșuat lamentabil

doar becul dement adună în jurul lui
păsări de pradă kamikaze ce-mi vor exploda
mai târziu într-un vis prefabricat

bună seara draga mea
ai mai încercat să mă iubești
?

sâmbătă, 3 mai 2014

efectul nocebo



pe un cer brodat cu flori de ciment
chiar deasupra patului vom pluti
printre toate viețile noastre posibile
într-un zeppelin fantomă

nu contează cum a început
viața noastră
ci cum vom decide s-o sfârșim
îți spun

iar tu cu mâinile tale mici și proaspete
îmi învelești rănile în frunze de cireș
apoi amesteci fără grabă în ceai
și-mi pui pe buze minute și biscuiți
cu fulgi de ciocolată din danemarca

te iubesc prea mult
să nu te iubesc

mai adaug

tu ești atacul de cord
pe care vreau să-l am
într-o zi



photo: Igor Amelkovich

marți, 10 decembrie 2013

sinestezia este o anestezie cu viață



eu mă fac să fiu un mod de a fi eu aleg dar nu mă aleg eu privesc dar nu mă privesc eu sunt cel mai îndepărtat aproape al meu întotdeauna prezent dar niciodată conștient de prezența mea eu sunt toată lumea care a plecat din mine la schi la proteste la patinoar la o cafea la orice eu aștept pe canapea o altă viață în care să mă nasc la fel cred eu cred prea puțin eu știu culorile pe numele lor mic și le strig de exemplu mă albastrule unde dracu fugi seara după ce închid ușa cerului și culorile îmi răspund uneori dar culorile n-au buze ele au mâini și mâinile sunt de mâine ele nici nu există pentru că existența în sine sună a gol și golul e plin ochi de ochiuri de rouă prăjite în lumina încinsă e dimineții și dimineață e în fiecare zi dacă vrei dacă vreau dacă vrei să vreau voi privi pe fereastră pentru că fereastra mă desparte de iarnă fereastra e o despărțire în toată regula iar regula este regulată bine adică e periodică necesară și merită încălcată vreau să zic să respecți și ceea ce nu trebuie respectat să respiri iubirea printr-un plămân universal să nu uiți să o iei razna să nu îți pese că îți pasă fiindcă prin inima ta trece sângele tuturor necunoscuților

când mă iubești
trăiesc fără să-mi număr banii


photo: chillphotographie

marți, 5 noiembrie 2013

trevor reznik nu s-a mai trezit şi nici nu mai are de ce




suntem luptători de gherilă
iubim orice iubim oricât
suntem ca sarea care topeşte
gheaţa de pe şosele

uneori însă poezia moare
în viaţa celor care uită
şi nu e uşor să fii idiot
vă spun

ieri n-am luat lapte
îţi mulţumesc că mă iubeşti
nu trebuia să uiţi
mi-ai spus
cafeaua n-are poezie azi

apoi timpul s-a contractat la o zi
şi ziua la un minut şi minutul
la o secundă de care nu-mi pasă
zâmbesc învins ca trevor reznik
şi-adorm cu stomacul plin de iluzii

în jumătatea mea de vis
e lună plină


photo: michel picard

vineri, 18 octombrie 2013

mesaje subliminale



avem totul atunci când nu avem nimic oricum atunci când te țin de mână secundele sunt ani klingonieni care nici nu știu cât durează și nu mă gândesc la trecut nu mă gândesc la fabulații ori la calcule diferențiale pentru că acel nimic face ca totul să nu conteze

cu toate astea de anumite chestii nu putem scăpa oasele ne iau foc desenăm priviri în creion și străbatem un labirint de cutii de carton fără să știm de ce mai căutăm umbre fără sens care nu există decât pe lobul temporal atunci când noaptea se scurge în canalul de pe stradă și sufletul incert mângâiat de singurătate rămâne pe grilajul de fier călit

noi tu eu voi nu contează cine cu siguranță însă toți vom deveni spălători de trecut în halate murdare la un moment dat și-atunci n-am cum să nu scriu despre prostia de a iubi despre lumina aia care ne trece prin piele atunci când iubim despre cât de faină e o frunză pe care irisul tău plăpând o urmărește în cădere și despre uitarea de noi de tu de eu de voi

și-o să scriu și am dreptul să scriu pentru că am fost proprietar de balerine catifelate abrupte năucitoare știu cine e figaro cine e godot și cine-a inventat chibriturile mă numesc gabi și nu știu să uit

avem totul atunci când nu avem nimic asta ți-am șoptit însă tu ai adormit deja pe mâna mea amorțită și nu te împing mai încolo fiindcă mâine voi avea lipită de piele urma ochiului tău închis sub care uneori îmi imaginez că mă pot ascunde


photo: Krisztián Éder

marți, 8 octombrie 2013

touch my heart and fuck my soul



e bine e bine
ţin cură de slăbire morală
scad în greutate şi-ţi ofer
metamorfoze gratuite dimineaţa
la cafea când mâinile tale tremură
şi încerci să faci din fărâme de biscuţi
o fuziune a lui înainte cu înapoi

apoi aruncăm împreună
un ochi viu într-o lume moartă
ne umplem buzunarele de dovleci
de dragoni de telefoane şi chei
ieşim pe aceeaşi uşă intrăm în alte vieţi
îmi spui în grabă te iubesc
şi plouă plouă

ca şi când nu ne-am fi pierdut
seara ne găsim iar
fiecare în iluzia lui fiecare în perna lui
nimic nu e nou toate-s la fel
şi tu visezi visezi


photo: michel picard

miercuri, 2 octombrie 2013

edison şi lumina care ne-nconjoară



ultimul tricou
pe care l-am îmbrăcat
mirosea a lumină şi perwoll
apoi tu ai ieşit din casă
şi eu din viaţa mea

atât de simplu atât de aiurea

mi-am dat de mai multe ori
întâlnire cu viitorul
de fiecare dată motanul meu
mi-a spus nimeni nu te iartă
dacă tu nu te ierţi

apoi într-o seară
l-am întâlnit pe edison
i-am strigat eşti un idiot
înainte să inventezi becul
oamenii nu erau conştienţi
de întunericul care îi înconjoară
iar după ce l-ai inventat
cu toţii şi-au dat seama
de întunericul din ei

dar edison a tăcut
dumnezeu l-a blestemat
şi l-a transfomat într-un şoarece
pe care motanul meu
l-a înfulecat fericit

atât de simplu atât de aiurea

s-a făcut linişte s-a făcut toamnă
de lumină nu putem scăpa
ce ne-ncojoară ne aparţine
prin urmare
să nu ne fie teamă de cei care ne iubesc
decât de noi înşine atunci când iubim



photo: michel picard

sâmbătă, 21 septembrie 2013

închidem o ușă deschidem alta de fapt ușile nu există




niciodată nu putem
ajunge prea departe
în fiecare dimineață
închidem o ușă deschidem alta
mâncăm pe fugă un covrig
și căutăm update-uri disponibile
la viață

de fapt
cel mai trist este că trăim
într-un vis atât de unic
pe care nici măcar n-am fi
în stare să-l visăm

așa că astăzi am adormit
lângă pielea ta netedă
roșia montană era salvată
și mai știam că
n-am ce să găsesc fiindcă
nimic nu poate fi căutat

ascultă
ascultă-ți propria tăcere
ascultă
niciodată nu putem ajunge prea departe
de cei care ne trăiesc



photo: martin cote

marți, 3 septembrie 2013

șoseaua amară



pe șoseaua amară
zilele cad în gropi ce n-au ecou
și totul dispare
din fața ochiului conștient

uneori pot
să pipăi cu auzul
bostanii și viezurii grași
de care îmi povestea bunicul
alteori privesc
cum sunt lovite de asfințit
furnici flămânde
și oameni fără stăpân

acum însă
am pus hainele la uscat
nimic nu e departe doar noi ne îndepărtăm
pe șoseaua amară
viața nu e abstractă
ori iubești ori ești un fraier

și
să nu vă-ntrebați niciodată
cine sunteți
oricum voi nu vă puteți răspunde
iar cine știe
e demult plecat

pe șoseaua amară cade toamna dintr-un cer fără sfinți


photo: chillphotographie

luni, 22 iulie 2013

magic trick



a magic trick makes the world dissapear trebuie doar să te relaxezi şi nimic nu ţi se poate întâmpla la sfârşitul zilei eşti obosit de parc-ai fi trăit vieţile tuturor nenorociţilor sau toate nenorocirile vieţii oricum eu cel puţin mă simt epuizat mi-e greaţă de orice mănânc îmi transpiră mâinile sunt gheaţă la picioare oricât de cald ar fi şi nu mă pot abţine să nu arhivez amintiri pentru că totul e succesiv chiar şi adevărul chiar şi trecutul chiar şi tu îmi pari a fi un substitut precar al unei confuzii imposibile nimic mai mult nimic mai simplu nimic mai uimitor decât uitarea un fel de urmă expulzată în urmă un lucru simplu ca lumina ce deschide pentru prima dată ochii unui copil care atunci când va învăţa să iubească va învaţa şi să uite un pachet pe care dumnezeu ni-l pune în gentuţa de muşama şi ne trimite să urcăm un deal să coborâm o vale să greşim să ne suportăm să nu iertăm lucruri simple lucruri simple lucruri simple îţi spun arată-mi casa şi patul în care ne-am tras-o şi aruncă-mă afară din mine atunci când inima ta zburdă ca un miel nevrotic într-un câmp de maci

a magic trick makes the world dissapear

când tu exişti
carnea devine verb
iar atingerea rostire



foto: borak ertem

marți, 9 iulie 2013

la capătul sinelui vei găsi un logan



de fiecare dată când revin la mine înseamnă că tu m-ai pierdut dar niciodată n-o să învăţ oricum şi astăzi m-am găsit grav avariat ca un logan izbit cu faţa de un stâlp într-o noapte de iulie când toată omenirea suferă de sindromul general de adaptare şi toţi visează la vacanţe şi stelele se joacă pe cerul aspru violet al depresiilor şi parcă plouă şi cioburile-s toate împrăştiate iar eu pun capul urechea şi viaţa pe asfalt picurii dispar în bălţile nervoase şi aştept şi înţeleg cât de ciudat e să mă privesc prin proprii mei ochi pentru că uneori orice-aş face sunt singurul străin pe care niciodată n-o să ajung să-l cunosc îndeajuns de bine până la urmă nici tu n-ai înţeles că sinele meu nu poate fi găsit decât de degetul tău că atunci când mă apropiu de mine izbucnesc într-o hemoragie de hemofolic şi că-n inimă am doi magneţi cu poli opuşi care oricum mă ţin la distanţă

aşa că ia-mă înapoi
şi lasă-mă să te trăiesc
doar pe tine



photo: Silvia Grav

luni, 10 iunie 2013

dimineaţă cu melci



degetele noastre se atingeau timid ca două tentacule de melc
tu îmblânzeai cu privirea sfinţii din mine
iar eu îţi spuneam
bună dimineaţa
te iubesc
nu te îngrijora
pe pământ idioţii visează

luni, 13 mai 2013

când plouă mă voi trezi lefter şi voi căuta sensul vieţii ca şi goethe



5 sticle de plastic goale un pachet deschis de dunhill scrumiera plină de chiştoace o carte închisă aceleaşi pahare aranjate lângă prăjitorul de pâine în bucătărie e o linişte care te înspăimântă un univers în care simţi c-ai fi un fel de dumnezeu care n-a creat încă nimic

astăzi plouă astăzi oamenii visează mai mult fiindcă atunci când plouă visele sunt la reducere aşa că astăzi îmi voi face o lume în visul tău îi voi spune lumea frunzelor care nu vor atinge niciodată pământul şi desigur îmi voi permite orice voi fi un pervers desăvârşit cu mâinile prinse bine de un bici la capătul căruia va sta curcubeul şi voi plezni cuvinte şi nori pe sânii tăi şi pe cerul gurii tale apoi îţi voi străpunge sufletul cu ruşine până când lumea va fi un câmp deschis de azalee sau mai bine o fortăreaţă umedă din care nici o albină sau fluture nu scapă şi-n care cărările au raze de lumină în loc de pietre iar tu vei călca atât de uşor încât pe mine o să mă doară pieptul atunci când te voi respira

atunci când te voi respira nu o să mă tem fiindcă în mine doar eu mă pot rătăci doar eu sunt ispitit de zefiri pitici răi libelule cu sete de raţiune alte şi alte energii stranii şi spirale idioate din care nu mai scap nici dacă aş mângâia cu grijă piatra pe care sunt scrise cele zece porunci prin urmare o să fiu al naibii de extaziat să te respir bucată de fiinţă şi carne pe care stau toate dimineţile de mai şi din care ţâşnesc muguri de zmeură şi secunde rotunde peste inima mea aşa că nu mă ocoli rămâi doar cât pentru un vis cu discount maxim atunci când ploaia cade nu mă rătăci just swallow me

dar ploaia ploaia se va opri în curând voi fugi iar din lumea visului tău şi mă voi trezi lefter şi voi căuta sensul vieţii ca şi goethe în linişte aici în bucătăria mea unde doar magneţii de pe uşa frigiderului vor mai avea ceva de spus

joi, 2 mai 2013

gândacii de mai se iubesc pentru a muri



dincolo de draperiile gri un vânt calm scutură plictisit mănunchiurile lăptoase de liliac

lângă televizor e o cremă de mâini nivea o lampă de citit chinezească și o vază de flori în care apa e înverzită

nu mai miroase a sex în cameră nu e nimic aruncat la întâmplare doar niște micro-organisme împrăștiate pe cearșaf o lume invizibilă pierdută în tăcere

nu știu
nu știu cu cât se mai vinde timpul dar știu că atunci când vrei să cumperi nu are nimeni de vânzare

am stins veioza peste tricoul de in sub care mai mulți copii mânjiți de cretă încă se mai joacă x și 0 pe pereții sticloși ai inimii

nu vei afla niciodată
ce va urma

draga mea
în noi se ascunde o lume secretă și calmă
pe care doar cei care ne iubesc o pot descoperi

sâmbătă, 9 martie 2013

kiwi



am văzut un film în care
unul dintre personaje avea alergie
la cuvântul iubire
și nimeni nu îndrăznea să-i spună
te iubesc
de teamă să nu devină criminal

ce paradox convenabil
mă gândesc
ce serenitate bucolică ar fi pe pământ
fără cuvântul iubire
ne-am plictisi și până la urmă
am deveni cu toții criminali

de fapt
e doar o primăvară amară
în care-mi pui pe buze ploaia
mănânci un kiwi
și-aștepți să fiu mai bun

oricum
eu voi fi primul criminal
draga mea
life is hard
so
fuck the life
or
fuck me harder

joi, 24 ianuarie 2013

fleurs de camomille











să număr cărțile din bibliotecă să povestim o carte pe care am citit-o amândoi să răcesc să strănut să-mi faci ceai de mușețel să mă-nfofolești bine sub plapuma de lână să respir greu să visez să am coșmaruri să mă liniștești să fie dimineață să prăjim pâine să ascultăm guerrilla să citesc reviste proaste să rup pagini să fac avioane de hârtie să zburăm în tibet să beau lapte de iac să-mi speli hainele să-mi calci cămășile să luăm lecții de dans să ne imaginăm cum o să îmbătrânim să fie iar dimineață să fie altă dimineață să ne urcăm în mașină să mergem la praga la toulouse la dublin să vizităm casa lui beckett să cred că sunt un mare scriitor să cred că tu mă crezi un mare scriitor să te țin de mână să fii uimită să am grijă de tine să ne doară picioarele să-ți cumpăr parfum și flori să ne oprim într-un pub să ne-mbătăm să râdem cu poftă să ne facem tatuaje idioate să regretăm să râdem iar să ne pierdem pe străzi să numărăm stele și alte nimicuri să mă dai cu cremă pe față să-mi adormi pe umăr să-mi amorțească umărul să mă trezesc primul să pun de cafea să mă cerți că fumez să mă las de fumat să fii dezamăgită că iar fumez să-mi spui că n-o să-mi mai vorbești să mă ameninți să te mint să-mi vând mașina să mă rad în cap să ne plictisim să am crize identitare să învăț swahili să uit tot ce e de uitat să-ncerc să-mi aduc aminte să te strig să vin să nu plec să nu pleci să aștept să-mi crească părul să mă liniștești să gătim sâmbăta să vină prieteni la cină să bârfim să te văd în rochia ta albastră să-ți dau jos rochia albastră să-ți adulmec cu buzele pielea să-ți desenez imagini vulgare pe piele să te iubesc să uităm să uităm să uităm să fie iar dimineață să număr iar cărțile din bibliotecă să le fi citit amândoi pe toate să răcești să-ți fac ceai de mușețel să te-ntreb dacă mă mai iubești să adormi să adorm să o iau de la capăt în fiecare zi să trăiesc precum aș vrea

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

reality show











e totul aici în spatele acestor ochi crăpați verzi obosiți o lume întreagă insalubră toate lumile imposibile în care nu se găsește nici un sens ascuns iar nebunia e un joc de-a sinele în rest pahare sparte pe podea cioburi roșii în tălpile crude nici o durere nu e mai mare decât cea a desprinderii de mâna ta și înțeleg ce este ființa mă joc de-a dumnezeu și mă mir cât de simplu e dar dumnezeu nu crede-n el ci doar în oameni care iubesc și mi-e foame am ucis tot ce se putea ucide din mine pentru că totul e aici și știu că nu vă convin aceste cuvinte dar nu-mi pasă mă fut în ele trăiri și emoții și decorațiuni de crăciun m-am săturat de pledoarii intelectuale de sfinți ce se bucură să scape de mine de toți disperații care născocesc minciuni ca să trăiască de eșecuri frustrări ambiții prăpăstii plusuri minusuri echilibru și mâncat sănătos am hotărât de azi nu mai simulez viața iar lumea care mi se deschide și-n care eu mă închid va fi doar felul meu obișnuit de a fi un paradox simplu în care cineva se sinucide fiindcă e fericit

nebunia e doar un joc de-a sinele
nu uita
să nu ceri nimănui nimic decât pe tine însuți înapoi

marți, 4 decembrie 2012

şi pe vremea lui kant ningea









în curând o să ningă
printre lumini şi moş crăciuni de tablă
pe străzi aglomerate de oameni
care aşteaptă să fie
mai buni

Busu nu anunţase la ştiri
am auzit-o doar zbierând la geam
fulgii moi i se topeau în palma nopţii
şi iar ningea pe furiş

mai fumez ţigara asta
un pahar de apă de la chiuveta
să nu uit să-mi iau în cameră
cred c-o să dorm
în curând o să ningă

kant n-avea dreptate
iubirea este o dorinţă
meta-fizică


duminică, 10 iunie 2012

lucrurile simple












peste tot sunt vise împrăştiate pe trotuar în gări în staţiile de autobuz oamenii străzii ştiu să iubească cel mai bine lucrurile simple şi nimeni altcineva n-a fost aici doar câteva asistente înalte 1,80 dezmăţate pe alocuri pistruiate cu ochii apropiaţi de cer m-au iubit o noapte întreagă într-un joc psihedelic de culori până la epuizare acum e seară deja stau la geamul bucătăriei cu paharul de suc de mere lângă mine pachetul de ţigări dar nu-ndrăznesc să fumez nu ştiu de ce îmi trec şi nu-mi trec multe prin cap voci necunoscute nicidecum vocea ta mă gândesc sunt la fel ca orice bărbat las şosetele lângă pat şi lumina aprinsă în baie dar totuşi am pielea blândă cu aluniţe pe braţ şi piept care pot extazia gura tuturor femeilor şi din când în când cineva din mine scrie poezie pe orice pe oriunde oricum chestii banale pe care tu nu le-nţelegi aşa cum n-ai înţeles că timpul este liniar şi constă în alegeri dar numai înainte de a alege totul este posibil atât de a dracului e viaţa acum ştiu întotdeuna am ştiut de fapt doar oamenii străzii iubesc lucrurile simple în staţiile de autobuz în gări pe trotuar sunt vise împrăştiate peste tot


foto: Janus T

miercuri, 30 mai 2012

sometimes shit happens












cât stres în noi parcă plutim peste zile şi zilele trec şi se duc naibii şi cu ele ne ducem şi noi automat seara pun totul la îndoială de parcă-mi curge sânge cartesian prin creier şi ajung la concluzia că viaţa noastră dă cu virgulă orice-am face veşnic vom fi nemulţumiţi de noi de alţii întotdeauna de ceilalţi şi aidoma unei destăinuiri de copil cu mânuţe pufoase şi ochi cristalini cu dichis maschez forţa vocilor mele interioare pe care voi le citiţi aici voi cei care citiţi habar n-aveţi cât de mult îmi tremură inima cu care scriu aceste cuvinte în timp ce-mi pun căştile-n urechi printre acorduri funky soul psihedelice mănânc vinete cu maioneză de la bila beau un ceai de prune şi whiskey meditez mă enervez levitez întreb pe cineva pe cine tot pe mine de ce mi-a zâmbit tipa aia bună azi mult prea insistent de ce nu i-am zâmbit şi eu de ce înţeleg tot ce nu vreau să înţeleg de ce te iubesc de ce nu pot să dorm de ce nu pricepi că nu pot să dorm de ce scriu de ce multe multe multe de ce-uri toate frustrările mele inutile prosteşti ţi le las la uşă pentru că nu-i aşa sometimes shit happens


până una alta în fiecare seară la masa mea de scris
mă duc să fiu ce-am fost
şi vin să fiu ce nu pot fi