Se afișează postările cu eticheta tigari. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tigari. Afișați toate postările

miercuri, 6 martie 2013

despre sciziparitatea sinelui



logica e iadul
şi doar uneori
cuvintele mi se aprind pe cerul gurii
degeaba înjur oricum ştiu
de cele mai multe ori uităm să fim
şi suntem atunci când suntem uitaţi

acum
te-aş privi dincolo de lenjerie
prin pielea ta pictată de semne de mamă răzleţe
te-aş privi dincolo de piele
prin carnea ta străpunsă de vinişoare indigo
ce topesc toate iernile
dar tac
îmi aprind o ţigară
viaţa trece
de-abia într-un târziu îmi dau seama
cine vede adevărul din noi
nici măcar nu ştie că priveşte

o să vă spun doar atât
în viaţă contează ciocolata amară
şi uşa pe care o închizi în urma ta

joi, 24 ianuarie 2013

fleurs de camomille











să număr cărțile din bibliotecă să povestim o carte pe care am citit-o amândoi să răcesc să strănut să-mi faci ceai de mușețel să mă-nfofolești bine sub plapuma de lână să respir greu să visez să am coșmaruri să mă liniștești să fie dimineață să prăjim pâine să ascultăm guerrilla să citesc reviste proaste să rup pagini să fac avioane de hârtie să zburăm în tibet să beau lapte de iac să-mi speli hainele să-mi calci cămășile să luăm lecții de dans să ne imaginăm cum o să îmbătrânim să fie iar dimineață să fie altă dimineață să ne urcăm în mașină să mergem la praga la toulouse la dublin să vizităm casa lui beckett să cred că sunt un mare scriitor să cred că tu mă crezi un mare scriitor să te țin de mână să fii uimită să am grijă de tine să ne doară picioarele să-ți cumpăr parfum și flori să ne oprim într-un pub să ne-mbătăm să râdem cu poftă să ne facem tatuaje idioate să regretăm să râdem iar să ne pierdem pe străzi să numărăm stele și alte nimicuri să mă dai cu cremă pe față să-mi adormi pe umăr să-mi amorțească umărul să mă trezesc primul să pun de cafea să mă cerți că fumez să mă las de fumat să fii dezamăgită că iar fumez să-mi spui că n-o să-mi mai vorbești să mă ameninți să te mint să-mi vând mașina să mă rad în cap să ne plictisim să am crize identitare să învăț swahili să uit tot ce e de uitat să-ncerc să-mi aduc aminte să te strig să vin să nu plec să nu pleci să aștept să-mi crească părul să mă liniștești să gătim sâmbăta să vină prieteni la cină să bârfim să te văd în rochia ta albastră să-ți dau jos rochia albastră să-ți adulmec cu buzele pielea să-ți desenez imagini vulgare pe piele să te iubesc să uităm să uităm să uităm să fie iar dimineață să număr iar cărțile din bibliotecă să le fi citit amândoi pe toate să răcești să-ți fac ceai de mușețel să te-ntreb dacă mă mai iubești să adormi să adorm să o iau de la capăt în fiecare zi să trăiesc precum aș vrea

marți, 4 decembrie 2012

şi pe vremea lui kant ningea









în curând o să ningă
printre lumini şi moş crăciuni de tablă
pe străzi aglomerate de oameni
care aşteaptă să fie
mai buni

Busu nu anunţase la ştiri
am auzit-o doar zbierând la geam
fulgii moi i se topeau în palma nopţii
şi iar ningea pe furiş

mai fumez ţigara asta
un pahar de apă de la chiuveta
să nu uit să-mi iau în cameră
cred c-o să dorm
în curând o să ningă

kant n-avea dreptate
iubirea este o dorinţă
meta-fizică


duminică, 12 august 2012

ink heart












ajung acasă
deschid ușa intru în hol
las telefonul cheile și țigările pe dulapul din dreapta
tenișii lângă dulap
merg în bucătărie miroase a fum deschid geamul
ajung în cameră mă dezbrac
de haine de mine de orice pot da jos
pornesc laptopul pun dimmu borgir mă așez
pe spate în pat privesc
tavanul e singurul meu cer
înjur de câteva ori
în gând am multe voci cred
toate-s de căcat
orice-aș face nu fac destul
îmi privesc doar mâinile
sunt pline de cerneală
fiecare pată e un gând
pe care l-am trăit și l-am ucis în același timp
doar eu pot face asta
paradoxurile înfloresc în mine oricum oricând

eu nu știu
nu știu cine sunt
dar
nOi știm
știm ce suntEm



foto: Megan Snider

duminică, 10 iunie 2012

lucrurile simple












peste tot sunt vise împrăştiate pe trotuar în gări în staţiile de autobuz oamenii străzii ştiu să iubească cel mai bine lucrurile simple şi nimeni altcineva n-a fost aici doar câteva asistente înalte 1,80 dezmăţate pe alocuri pistruiate cu ochii apropiaţi de cer m-au iubit o noapte întreagă într-un joc psihedelic de culori până la epuizare acum e seară deja stau la geamul bucătăriei cu paharul de suc de mere lângă mine pachetul de ţigări dar nu-ndrăznesc să fumez nu ştiu de ce îmi trec şi nu-mi trec multe prin cap voci necunoscute nicidecum vocea ta mă gândesc sunt la fel ca orice bărbat las şosetele lângă pat şi lumina aprinsă în baie dar totuşi am pielea blândă cu aluniţe pe braţ şi piept care pot extazia gura tuturor femeilor şi din când în când cineva din mine scrie poezie pe orice pe oriunde oricum chestii banale pe care tu nu le-nţelegi aşa cum n-ai înţeles că timpul este liniar şi constă în alegeri dar numai înainte de a alege totul este posibil atât de a dracului e viaţa acum ştiu întotdeuna am ştiut de fapt doar oamenii străzii iubesc lucrurile simple în staţiile de autobuz în gări pe trotuar sunt vise împrăştiate peste tot


foto: Janus T

duminică, 27 mai 2012

some voices











sunt mulţi turişti zgomotoşi în această cafenea îmi place să stau la aceeaşi masă de unde privesc cu ochii ficşi ai raţiunii oamenii din jur apoi mă joc cu pachetul de ţigări şi-l rotesc până devine o roată de-aia hipnotică în alb şi negru o uşă prin care ajung în mine e mult prea multă linişte ca şi când nimeni nu s-ar fi născut vreodată ori poate toţi şi-au făcut bagajele şi-au plecat dar nu ca să privim lumea trebuie să ştim să privim ca să ne privim pe noi înşine nu avem nevoie de ochi şi-atunci îmi aduc aminte de mine nu pot să m-ascund şi încet încet fiecare gând devine o voce fiecare voce devine argumentul unei lumi posibile imposibile în care eu sunt noi iar noi suntem portretul lui dorian grey şi aşa reuşim ca eu să fiu atât de minunat în versuri doar în versuri te găsesc vulgară cuminte frumoasă ca mai toate ploile ce cad pe pământ fiindcă ploile sunt cererea mea de iertare fiindcă ploile astea ne spală mâinile aceste mâini cu care ne-am îngropat unul în celălalt aşa se-ntâmplă ca-ntr-o zi oarecare pe neaşteptate să devenim străini în propria noastră viaţă mă trezesc acum în această cafenea la aceeaşi masă privesc cu ochii ficşi ai raţiunii alţi şi alţi turişti zgomotoşi

duminică, 20 noiembrie 2011

poveste dintr-o iarnă în care urşii polari nu erau pe cale de dispariţie












era tot iarnă pe-atunci încă n-apucase să ningă-n oraş era doar al naibii de frig şi noi priveam lumea de la geamul bucătăriei şi credeam că lumea ne stă la picioare iar în picioare purtam şosete pluşate cu dungi galbene în rest eram goi şi miroseam la fel în fiecare dimineaţă şi pe sub sânii tăi obişnuiam să adorm oricând să mă trezesc oricum şi să trăiesc în neştire şi era tot iarnă şi-n fiecare iarnă ne răceam unul de la altul şi împărţeam aceeaşi folie de paracetamol şi ceaiul de chimen ne făcea bine şi portocalele începeau să fie dulci şi mai credeam în poveşti încă mai credeam în poveşti pentru că nu ştiam că poveştile nu există pentru că doar iarna se pot spune poveşti ce nu există pentru că pe-atunci urşii polari nu erau pe cale de dispariţie iar pe pachetele de ţigări încă nu scria fumatul ucide iar eu fumam mult fumam cu poftă ţigări din petunii şi inimi de sfinţi şi da era tot iarnă şi citeam mai multe cărţi deodată şi chiar credeam că ştiu mai bine decât heidegger de ce fiinţa este iar ochii tăi îmi erau de-ajuns pentru că nu uitau nimic... şi era tot iarnă pe-atunci ca şi acum o iarnă ce-mi ascultă bătaia aspră din venă şi cuvântul din acest vers e o iarnă de-aia grea absurd de grea numa bună de spus poveşti ce nu există

duminică, 21 august 2011

plimbare












nu mi-am pus nimic în picioare
şi-am ieşit să mă plimb
tocmai azi
mă ascund pe furiş în oamenii de pe stradă
şi le trăiesc vieţile în câţiva paşi
de fapt îmi voi lăsa lumea din mine în ei
să se descurce cu ea
măcar atât
cât fumez o ţigară