Se afișează postările cu eticheta Beckett. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Beckett. Afișați toate postările
joi, 24 ianuarie 2013
fleurs de camomille
să număr cărțile din bibliotecă să povestim o carte pe care am citit-o amândoi să răcesc să strănut să-mi faci ceai de mușețel să mă-nfofolești bine sub plapuma de lână să respir greu să visez să am coșmaruri să mă liniștești să fie dimineață să prăjim pâine să ascultăm guerrilla să citesc reviste proaste să rup pagini să fac avioane de hârtie să zburăm în tibet să beau lapte de iac să-mi speli hainele să-mi calci cămășile să luăm lecții de dans să ne imaginăm cum o să îmbătrânim să fie iar dimineață să fie altă dimineață să ne urcăm în mașină să mergem la praga la toulouse la dublin să vizităm casa lui beckett să cred că sunt un mare scriitor să cred că tu mă crezi un mare scriitor să te țin de mână să fii uimită să am grijă de tine să ne doară picioarele să-ți cumpăr parfum și flori să ne oprim într-un pub să ne-mbătăm să râdem cu poftă să ne facem tatuaje idioate să regretăm să râdem iar să ne pierdem pe străzi să numărăm stele și alte nimicuri să mă dai cu cremă pe față să-mi adormi pe umăr să-mi amorțească umărul să mă trezesc primul să pun de cafea să mă cerți că fumez să mă las de fumat să fii dezamăgită că iar fumez să-mi spui că n-o să-mi mai vorbești să mă ameninți să te mint să-mi vând mașina să mă rad în cap să ne plictisim să am crize identitare să învăț swahili să uit tot ce e de uitat să-ncerc să-mi aduc aminte să te strig să vin să nu plec să nu pleci să aștept să-mi crească părul să mă liniștești să gătim sâmbăta să vină prieteni la cină să bârfim să te văd în rochia ta albastră să-ți dau jos rochia albastră să-ți adulmec cu buzele pielea să-ți desenez imagini vulgare pe piele să te iubesc să uităm să uităm să uităm să fie iar dimineață să număr iar cărțile din bibliotecă să le fi citit amândoi pe toate să răcești să-ți fac ceai de mușețel să te-ntreb dacă mă mai iubești să adormi să adorm să o iau de la capăt în fiecare zi să trăiesc precum aș vrea
sâmbătă, 13 octombrie 2012
enjoy the ride
cine ești de ce nu ești? ochiul nopții se deschide. tăcerea absurdă inundă încăperea. nu mi-e frică să spun unde sunt. nici nu știi. niciodată nu vei știi. aici sunt bufnițe de carton scrisori și plicuri cu facturi toate nedeschise boluri murdare de lapte și cereale. pe peretele uns cu lavabilă fluturi azurii se târăsc spre tavan iar tavanul e singurul cer din care lipsesc norii lipsesc îngerii iar dumnezeu e plecat în sufletele celor care nu cred. dar cei care nu cred n-au nevoie de dumnezeu. lasă-ți ochii să vadă închide-i deschide-i dar lasă-i să vadă. tu nici măcar nu vrei să ne auzi. eu sunt sunt sunt de mai multe ori sunt. sunt conștient de mine de noi de vocile mele care sunt eu. eu nu sunt eu. noi suntem eu. e toamnă aici. dintotdeauna a fost toamnă. dintotdeauna te-am așteptat toamna. în nici o toamnă nu m-ai găsit. ochiul nopții se deschide. tăcerea absurdă inundă încăperea. e becul aprins. inima mea te ține de mână. ieri am fost în vizită la prieteni vechi am depănat amintiri și vieți ce nu mai pot fi trăite. trecutul e relativ doar dacă vrem să ne mințim. pe stradă pluteau ploi reci mizerabile și troleibuze încărcate cu oameni ce nu știu să zâmbească. am stat acolo blocat în minute oarbe. am plecat. am plecat de multe ori dar niciodată n-am ajuns. încă n-am ajuns poate nici nu voi ajunge. ma réalité imaginaire. îmi asigur visele cu citalopram fluoxetina setralina paroxetina și alte culori. cât de goală e camera asta. lasă-ți ochii să vadă închide-i deschide-i dar lasă-i să vadă. ce? nu contează ce contează. playlistul s-a oprit cu morcheeba. enjoy the ride. enjoy the ride. enjoy the ride. asta era piesa ce se auzea în acea după-amiază. tu erai pe balcon întindeai haine eu citeam beckett si mă gândeam la obsesii. arhanghelii știau să fie fericiți. cumva. cumva au dispărut încet încet așa cum dispare totul. dar nimic nu dispare de tot. uneori îi mai aud și-mi spun ce mai faci. acum nu. acum am picioarele amorțite. nu mai plec. cu degetele galbene fumez țigară după țigară până le termin. termin ce mai e de terminat. întind mâna dreaptă pe masa de sticlă mată și ochii mi-i așez pe bluza adunată la umăr. noi trăim doar atunci când suntem trăiți. noi trăim doar atunci când suntem trăiți. e becul aprins. cine ești de ce nu ești?
Publicat de
Gabi
la
10/13/2012 07:00:00 p.m.
1 comentarii
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!
Trimiteți pe X
Distribuiți pe Facebook
Etichete:
Beckett,
enjoy the ride,
existenta,
fumat,
gabriel bota,
morcheeba,
poezie,
tacere,
toamna,
traire
marți, 29 martie 2011
Liber

fragment
"Am 17 ani, sunt un adolescent cu părul blond şi lung până la coapse. Port cercei în urechi şi inele pe degetele de la mâini. Sunt acoperit de simboluri despre care nu am habar ce înseamnă. Nu înţeleg nimic din lume dar port în mine o libertate nemaiîntâlnită. Port libertatea pură, pe care doar o simt. Oamenii mi se par minunaţi, mâncarea are gust de ambrozie, muşc dintr-un măr de parcă aş atinge aripi de arhanghel. Citesc multe cărţi, am o foame de cunoaştere de care mă desprind greu. Nu îmi pasă de ziua de mâine fiindcă ştiu că va veni, fiindcă o aştept. Mâine am teză la română, mâine e vineri şi urmează să mă îmbăt, mâine voi merge pe munte, mâine voi lua orice tren spre orice direcţie, mâine o voi întâlni pe ea, sau pe ea, sau pe ea... Singura mea grijă e ca mâine să fie... Totul se petrece mâine...
......
De atunci, acest mâine a devenit ieri. Au trecut ceva ani. Acum înţeleg libertatea dar nu mai sunt liber. Libertatea pentru mine cel de acum e doar un concept abstract. Întotdeauna mi-am imaginat cum ar arăta „corabia beată” a lui Rimbaud însă dincolo de cuvinte imaginile sunt greu de găsit. Când am înţeles ce e libertatea am descoperit şi limitele ei. Când i-am descoperit limitele mi-am dat seama că libertatea e doar o iluzie romantică. Spre deosebire de Victor, personajul lui Beckett din Eleutheria, eu nu voi simţi niciodată că voi deveni liber fiindcă eu nu mă pot elibera de mine. Limita mea sunt eu. De pe aripi de arhanghel culeg acum doar nitrazepam, zoloft, xanax, paluxanil şi lexotanil. Iadul sunt eu. De ziua de mâine vreau să mă ascund... simt doar că legile lui Murphy îmi sunt tatuate sub limbă. Toate. De fapt, nici libertatea de a-mi alege propriul nume nu o am...
Nu e nimic, oricum niciodată nu mi-a plăcut numele Nabuchodonosor...”
Publicat de
Gabi
la
3/29/2011 10:21:00 p.m.
2
comentarii
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!
Trimiteți pe X
Distribuiți pe Facebook
Etichete:
abstract,
ambrozie,
arhanghel,
Beckett,
cunoastere,
eleutheria,
libertate,
Murphy,
Nabuchodonosor,
Rimbaud,
simbol,
xanax
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


