din bucătărie se aude un zgomot
nu e nimeni doar o rătăcire a minţii mele
şi goethe liebnitz kant şi bataille
care mai fac atmosferă în rest
lipsesc multe aşa cum lipsesc şi eu
din viaţa ta
dar nu-i nimic până la urmă beau
acelaşi ceai de chimen
şi umblu prin bezna lumii
căutând întrebări la răspunsurile altora
fiindcă de-ale mele mi-e teamă
e din ce în ce mai frig
oraşul a rămas departe-n urmă
doar oamenii de zăpadă mai respiră
şi ştiu c-am fi mai liberi
dacă n-am crede-n libertate
am observat
mizeria de sub tălpi şi cea din inimă
e la fel de azi
pe dumnezeu nu-l mai iert
am hotărât şi nu mai contează
când mă voi lăsa de fumat
