mesaje subliminale

avem totul atunci când nu avem nimic oricum atunci când te țin de mână secundele sunt ani klingonieni care nici nu știu cât durează și nu mă gândesc la trecut nu mă gândesc la fabulații ori la calcule diferențiale pentru că acel nimic face ca totul să nu conteze

cu toate astea de anumite chestii nu putem scăpa oasele ne iau foc desenăm priviri în creion și străbatem un labirint de cutii de carton fără să știm de ce mai căutăm umbre fără sens care nu există decât pe lobul temporal atunci când noaptea se scurge în canalul de pe stradă și sufletul incert mângâiat de singurătate rămâne pe grilajul de fier călit

noi tu eu voi nu contează cine cu siguranță însă toți vom deveni spălători de trecut în halate murdare la un moment dat și-atunci n-am cum să nu scriu despre prostia de a iubi despre lumina aia care ne trece prin piele atunci când iubim despre cât de faină e o frunză pe care irisul tău plăpând o urmărește în cădere și despre uitarea de noi de tu de eu de voi

și-o să scriu și am dreptul să scriu pentru că am fost proprietar de balerine catifelate abrupte năucitoare știu cine e figaro cine e godot și cine-a inventat chibriturile mă numesc gabi și nu știu să uit

avem totul atunci când nu avem nimic asta ți-am șoptit însă tu ai adormit deja pe mâna mea amorțită și nu te împing mai încolo fiindcă mâine voi avea lipită de piele urma ochiului tău închis sub care uneori îmi imaginez că mă pot ascunde


photo: Krisztián Éder

touch my heart and fuck my soul

e bine e bine
ţin cură de slăbire morală
scad în greutate şi-ţi ofer
metamorfoze gratuite dimineaţa
la cafea când mâinile tale tremură
şi încerci să faci din fărâme de biscuţi
o fuziune a lui înainte cu înapoi

apoi aruncăm împreună
un ochi viu într-o lume moartă
ne umplem buzunarele de dovleci
de dragoni de telefoane şi chei
ieşim pe aceeaşi uşă intrăm în alte vieţi
îmi spui în grabă te iubesc
şi plouă plouă

ca şi când nu ne-am fi pierdut
seara ne găsim iar
fiecare în iluzia lui fiecare în perna lui
nimic nu e nou toate-s la fel
şi tu visezi visezi


photo: michel picard

edison şi lumina care ne-nconjoară

ultimul tricou
pe care l-am îmbrăcat
mirosea a lumină şi perwoll
apoi tu ai ieşit din casă
şi eu din viaţa mea

atât de simplu atât de aiurea

mi-am dat de mai multe ori
întâlnire cu viitorul
de fiecare dată motanul meu
mi-a spus nimeni nu te iartă
dacă tu nu te ierţi

apoi într-o seară
l-am întâlnit pe edison
i-am strigat eşti un idiot
înainte să inventezi becul
oamenii nu erau conştienţi
de întunericul care îi înconjoară
iar după ce l-ai inventat
cu toţii şi-au dat seama
de întunericul din ei

dar edison a tăcut
dumnezeu l-a blestemat
şi l-a transfomat într-un şoarece
pe care motanul meu
l-a înfulecat fericit

atât de simplu atât de aiurea

s-a făcut linişte s-a făcut toamnă
de lumină nu putem scăpa
ce ne-ncojoară ne aparţine
prin urmare
să nu ne fie teamă de cei care ne iubesc
decât de noi înşine atunci când iubim



photo: michel picard