luni, 13 mai 2013

când plouă mă voi trezi lefter şi voi căuta sensul vieţii ca şi goethe



5 sticle de plastic goale un pachet deschis de dunhill scrumiera plină de chiştoace o carte închisă aceleaşi pahare aranjate lângă prăjitorul de pâine în bucătărie e o linişte care te înspăimântă un univers în care simţi c-ai fi un fel de dumnezeu care n-a creat încă nimic

astăzi plouă astăzi oamenii visează mai mult fiindcă atunci când plouă visele sunt la reducere aşa că astăzi îmi voi face o lume în visul tău îi voi spune lumea frunzelor care nu vor atinge niciodată pământul şi desigur îmi voi permite orice voi fi un pervers desăvârşit cu mâinile prinse bine de un bici la capătul căruia va sta curcubeul şi voi plezni cuvinte şi nori pe sânii tăi şi pe cerul gurii tale apoi îţi voi străpunge sufletul cu ruşine până când lumea va fi un câmp deschis de azalee sau mai bine o fortăreaţă umedă din care nici o albină sau fluture nu scapă şi-n care cărările au raze de lumină în loc de pietre iar tu vei călca atât de uşor încât pe mine o să mă doară pieptul atunci când te voi respira

atunci când te voi respira nu o să mă tem fiindcă în mine doar eu mă pot rătăci doar eu sunt ispitit de zefiri pitici răi libelule cu sete de raţiune alte şi alte energii stranii şi spirale idioate din care nu mai scap nici dacă aş mângâia cu grijă piatra pe care sunt scrise cele zece porunci prin urmare o să fiu al naibii de extaziat să te respir bucată de fiinţă şi carne pe care stau toate dimineţile de mai şi din care ţâşnesc muguri de zmeură şi secunde rotunde peste inima mea aşa că nu mă ocoli rămâi doar cât pentru un vis cu discount maxim atunci când ploaia cade nu mă rătăci just swallow me

dar ploaia ploaia se va opri în curând voi fugi iar din lumea visului tău şi mă voi trezi lefter şi voi căuta sensul vieţii ca şi goethe în linişte aici în bucătăria mea unde doar magneţii de pe uşa frigiderului vor mai avea ceva de spus

luni, 6 mai 2013

viața nu e o metaforă



păpădiile se ascund de stele
fereastra e deschisă
și lumea îți cade peste sprâncene
fără grabă

aș vrea
să-ți desprind din piele sunetul copacilor
din pădurea unui basm uitat
să fiu un călător rătăcit
ce-ți adoarme printre pori
înainte ca tu să visezi

apoi
să-l lăsăm pe dumnezeu să creeze alte lumi
iar dimineața să ne trezim în ele
pentru că uneori
contează doar ceea ce putem uita

viața
viața nu e o metaforă
e doar un basm
pe care nu vrem să-l trăim

joi, 2 mai 2013

gândacii de mai se iubesc pentru a muri



dincolo de draperiile gri un vânt calm scutură plictisit mănunchiurile lăptoase de liliac

lângă televizor e o cremă de mâini nivea o lampă de citit chinezească și o vază de flori în care apa e înverzită

nu mai miroase a sex în cameră nu e nimic aruncat la întâmplare doar niște micro-organisme împrăștiate pe cearșaf o lume invizibilă pierdută în tăcere

nu știu
nu știu cu cât se mai vinde timpul dar știu că atunci când vrei să cumperi nu are nimeni de vânzare

am stins veioza peste tricoul de in sub care mai mulți copii mânjiți de cretă încă se mai joacă x și 0 pe pereții sticloși ai inimii

nu vei afla niciodată
ce va urma

draga mea
în noi se ascunde o lume secretă și calmă
pe care doar cei care ne iubesc o pot descoperi