Se afișează postările cu eticheta sex. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sex. Afișați toate postările

joi, 3 aprilie 2014

hero.ina are inimă



hero.ina e o inimă nimic altceva ea n-are păr n-are ficat n-are tendoane n-are trahee n-are nimic altceva în care să țină captivă o conștiință prin urmare hero.ina e o inimă hero.ina n-are conștiință

am întâlnit-o din întâmplare sub un gang puțin întunecat puțin trecut de miezul nopții pe la 00:43 ea avea o haină de ploaie mov aproape transparentă care i se lipise de trupul gol iar eu mă plimbam către nicăieri cu mâinile-n buzunar și cu ochii ascunși în umbra umerilor

hero.ina dansa pe ciment sub reclama aproape ștearsă a unui magazin de reîncărcări cartușe de imprimantă și nu era toamnă și nici muzică nu se auzea oricum ea dansa nestingherită în haina de ploaie mov aproape transparentă

când m-a zărit nu s-a oprit i-am spus oprește-te oprește-te dar ea nu s-a oprit m-a zărit doar cât pentru o femptosecundă și a continuat să danseze pe muzica aia inexistentă pe care urechea mea nu reușește să o recepteze

oprește-te i-am strigat încă o dată astăzi am pierdut tot astăzi am pierdut tot am exact senzația aia pe care o are un gambler ce și-a pariat întreaga viață pe ultima mână și cărțile nu i-au intrat nu înțelegi trebuie să te oprești trebuie să mă asculți trebuie să mă vezi astăzi am pierdut tot nu înțelegi

nu înțelegi până la urmă poliția m-a eliberat am stat în arest 32 de ore de ieri dimineață de la 9 până astă seară la 5 dar nu mi-au spus de ce polițiștii doar m-au privit o vreme parcă dezinteresați de persoana mea apoi m-au aruncat într-o cameră fără aer în care pălpâia un bec în singurătate peste un pat simplu cu o saltea puțin șifonată

nu știu de ce dar nici eu n-am reușit să-i întreb ce caut acolo nici măcar n-am manifestat o urmă cât de vagă de curiozitate doar am acceptat fără să mă opun ca un dumnezeu proaspăt descoperit în cineva care habar n-avea că ascunde ceva ce nu există oricum am acceptat m-am așezat sub becul singurătății și-am adormit așa cum n-am mai dormit niciodată până astă seară la 5 nemișcat nenăscut parcă într-o burtă de mamă surogat

nu ți-am spus am fost născut în preajma unor străini de care nu-mi pasă nici acum dimineața mă trezesc iar mă spăl pe dinți și-mi vine să vomit de la pasta de dinți oribilă care se amestecă printr-o reacție chimică bizară cu saliva mea acidă apoi sunt trist barba nu mi-o rad de mai bine de 18 ani nu mă privesc în oglindă niciodată n-am chef de mine când mă trezesc apoi sunt trist iar cam de vreo 5 ori până să iau micul dejun pe fugă înghit direct în stomac 2 felii de pâine prăjită cu apă de la robinet deschid telefonul dau un scroll pe facebook și încarc emailurile pe care le las necitite apoi mai sunt o dată sau de 2 ori trist și ies pe ușă întotdeauna ies pe ușă dimineața

întotdeauna ies pe ușă dimineața mă asculți mă auzi heiii hero.iiina mă asculți mă auzi întotdeauna ies pe ușă dimineața

chiar am dormit incredibil până astă seară la 5 când polițiștii m-au scuturat zdravăd de umeri și mi-au spus că trebuie să plec iar eu de-abia m-am ridicat din burta mamei surogat ce m-a ținut captiv 32 de ore și n-am mai zis nimic doar am ieșit pe altă ușă dar în altă stradă în alt oraș în altă zi în altă viață și timp de 10 secunde am fost de 10 ori trist și tot de-atâtea ori nepăsător odihnit sifilitic posedat zdrobit de idei

și-am zăbovit vreo 200 de vieți pe stradă n-am întânit pe nimeni doar mașini care se conduceau singure în șiruri ordonate se opreau la semafor apoi o luau iar din loc fără zgomot dar nu mi s-a părut deloc bizar doar clădeam pașii pe dalele tocite ale străzii până când mi s-a părut că am terminat ceva de construit și m-am oprit din mers din trăit din visat ca și atunci când se termină un serial pe care l-ai urmărit multă vreme și la sfârșit personajele pleacă undeva nemaiîntâlnindu-se nemaiîntâlnindu-se

ai observat că obișnuiesc să repet să repet
?

dincolo de ecran întotdeauna e întuneric și rătăcești un timp nedefinit nu știu dacă ți-am spus hero.ina dar sper că-ți place să citești în palmă am o viață cât o carte de vreo 3 kile pe care poți s-o răsfoiești de plictiseală filă cu filă un fel de river of dirt care va curge pe gâtul tău așa că ai grijă să nu te îneci cu ziua în care am decis că nu mai am nevoie de femei de iubire de prostii de-astea care m-au îngropat în propriul sine atât de adânc încât nici 7 tone de pastile și 3 mld de psihiatrii cu lopeți și excavatoare nu mă mai pot dezgropa

da da ziua aia nu mai știu ce-a fost poate o marți ori poate o miercuri o primăvară ori alt anotimp nu-mi aduc aminte oricum e bine așa pentru că asta am urmărit am avut ceva în palme în dreapta scria uită și în stânga adu-ți aminte și atunci a plouat și cerneala s-a prelins pe bătături și a pătruns în pielea aspră și uitarea s-a făcut carne și amintirea sânge și de-atunci se țin una pe alta în viață și pe mine în ceață și sfinții coboară cu liftul până în ochi mei atunci când iubesc atunci când iubesc

cum să nu acesta nu este un dialog nu e un text nu este o poezie e ceva ce se întâmplă aici pe stradă sub gang la ușa liftului de unde coboară sfinții din cer unde mi-e puțin rece la talpa sub care stă trecutul și viitorul unde nu există ei ele ceilalți ori alții aici e ceva ce se întâmplă pentru că nu are cum să nu se fi întâmplat aici e unde suntem noi doi tu crăcănată suavă misterioasă decisă eu ca eu niciodată ca acum

și am multe să-ți spun istoria mea nu există există doar oameni niște maimuțoi din plastic biodegradabil care străbat o lume paralelă și perpendiculară în același timp și fiecare dintre ei au în cele 2 palme ceva scris dar lor le va fi mai greu fiindcă în viața lor nu va ploua da așa e hero.ina am luat toată ploaia din toate lumile cu mine și o țin ascunsă în spatele privirii în spatele celor doi ochi singuri ce l-au ratat pe dumnezeu cu o singură clipire și nu nu nu ploaia o țin pentru mine doar pentru mine cine știe timpul e șmecher și poate vrea să mi-o tragă iar poate vrea să mi-o tragă iar

așa că trebuie să nu-ți pese de nimic conștiința doar bate explodează se blochează se restartează iar și iar dă-o-n pula mea să se chinuie sub curentul defibrilatorului să n-o salvăm să n-o salvăm

și-am urlat și-am urlat să n-o salvăm să n-o salvăm

să n-o salvăm să n-o salvăm am tremurat am tremurat și-am urlat până când vocea mi s-a lipit de cimenttul străzii

stai lângă mine întinde brațul micește irisul și respiră din noua ta viață mi-a spus hero.ina
dacă nu voi adormi fără să dorm voi ucide pe cineva i-am răspuns

stai lângă mine întinde brațul micește irisul și respiră din noua ta viață mi-a spus hero.ina

și ușa liftului s-a deschis și sfinții mi-au invadat ochii și lenjeria era aruncată prin baie peste prosoapele murdare pline de pete de sex și trupul ei epilat în întregime cu șolduri umede înota prin ploaia captivă captivă de la umezeală ți se scoală m-am gândit în orice caz dorințele nu sunt contradictorii ci concurente dorințele nu sunt contradictorii ci concurente

dacă nu voi adormi fără să dorm voi ucide pe cineva i-am răspuns
astăzi am pierdut tot astăzi am pierdut tot i-am spus

stai lângă mine întinde brațul micește irisul și respiră din noua ta viață mi-a răspuns hero.ina

și sfinții înotau și sfinții înotau
întotdeauna te-am auzit niciodată n-am știut că de fapt sunt eu cred că i-am mai spus
și sfinții înotau și sfinții înotau

la 5 metri mai încolo un cuplu s-a urcat într-un taxi o frunză decide să se sinucidă și cade pe luneta unei mașini iar noaptea s-a înecat în noapte
și sfinții înotau și sfinții înotau

avem un singur creier lipsit de bucurie

joi, 2 mai 2013

gândacii de mai se iubesc pentru a muri



dincolo de draperiile gri un vânt calm scutură plictisit mănunchiurile lăptoase de liliac

lângă televizor e o cremă de mâini nivea o lampă de citit chinezească și o vază de flori în care apa e înverzită

nu mai miroase a sex în cameră nu e nimic aruncat la întâmplare doar niște micro-organisme împrăștiate pe cearșaf o lume invizibilă pierdută în tăcere

nu știu
nu știu cu cât se mai vinde timpul dar știu că atunci când vrei să cumperi nu are nimeni de vânzare

am stins veioza peste tricoul de in sub care mai mulți copii mânjiți de cretă încă se mai joacă x și 0 pe pereții sticloși ai inimii

nu vei afla niciodată
ce va urma

draga mea
în noi se ascunde o lume secretă și calmă
pe care doar cei care ne iubesc o pot descoperi

miercuri, 29 august 2012

toamna există tot ce nu există









aş îndrăzni să spun că totul e frumos
că secundele mele sunt bătăile tale de inimă
dar atunci când inima ta bate
frunzele cad

e toamnă iubito
iar toamna există tot ce nu există

eu toamna respir adânc
şi mă împac cu gândul că totul moare
toamna îţi iubesc atât de mult mâinile
pentru că mă dezbraci
de haine de mine
de tâmpeniile zilnice care-mi trec prin cap
şi-apoi facem sex ca doi turbaţi
până târziu în noapte când tu adormi
şi eu pe furiş mă ridic din pat mă pierd
în teorii metafizice stupide am impresia că
văd lumea cum n-o mai vede altcineva
şi scriu până mai pot până mai am ce
până dimineaţa
sunt
cum s-ar zice
fericit

aş îndrăzni
aş îndrăzni să spun că totul e frumos
că secundele mele sunt bătăile tale de inimă
dar atunci când inima ta bate
frunzele cad


foto: Svetlana Korolyova

vineri, 13 ianuarie 2012

cartea aia nenorocită fiinţă şi timp












cât de mult îmi plăcea să-mi adormi seara pe umăr cu ochii lipiţi de linişte până-ţi curgea mierea din colţul gurii şi-mi udai tricoul şi neclintit aşteptam dimineaţa să-ţi zâmbesc aproape întotdeauna eu mă trezeam primul doar uneori trişam şi nu deschideam ochii până nu mă-ntrebai într-un fel victorios dacă sunt treaz şi-atunci ştiam că va fi o zi bună şi mă luai de mână şi ne iubeam pe unde apucam până se prăjea pâinea nici nu ştiam că trăim şi nu căutam sensuri primordiale aşa era viaţa noastră în care nu mă lăsai să trăiesc şi totu-mi era de-ajuns până mai ieri când m-am trezit târziu afară ningea al naibii de tare pe umăr tricoul nu-mi era ud şi-n casă era frig uitând cu o seară înainte să pun centrala pe 22 de grade m-am ridicat din pat împiedicându-mă de cărţile trântite peste tot mai ales de cartea aia nenorocită fiinţă şi timp pe care niciodată n-ai înţeles de ce o citesc am străbătut holul până-n baie unde se mai simte mirosul vag de la gelul de duş yves rocher cu aromă de cafea am prins chiuveta în mâini şi cu privirea blocată la periuţele de dinţi încă nedespărţite mi-am adus aminte cum îţi muşcam uneori între buze sprânceana dreaptă ca şi când ţi-aş fi cerut să mă ierţi că exist

vineri, 14 ianuarie 2011

revenire-n haos


faţă de crimă, mână în adaos
rugăminte-n stâncă furată din haos
înduioşare strâmbă, noapte şi nebuni
cluburi largi de curve şi surprinse luni
provocare, râvnă, paginare mută
sunet slab de clopot, îndurare multă
zi de suferinţă, diafragmă spartă
sălbatic în derivă şi pudoare largă
a vedea e simplu, gest de umilinţă
resorbire, zumzet, esenţă şi voinţă
treaptă în neştire, zic nedumerinţă
foc suav de clipă fără de credinţă
broaşte, sfânt şi aburi, cuiburi de noroi
muşcătura lunii, fluturi în convoi
zboruri de deliruri, surâsul platonique
dorul vechi de casă, cafeaua din ibric
amintire scurtă, merg la seceriş
gustul de acreală, mâncatul de măcriş
pe sub bob de crin
cu gust de pelin
încet mai trece vântul roz, dar rezonabil
căzătură-n sine şi-un nume portabil
ochi de umblătură, gumă din oficiu
căutare multă înspre orificiu
un cartof de sumbru, burtă, jar şi ghips
adunare-n stâncă, plâns de-apocalips
sfârcuri ce se-ncheagă, sex şi drog de var
aiureală-n curbă, cărbune şi jar
glob de vâlvă multă, colacul de la morţi
un amor de-albastru, aluviuni în porţi
toate sunt pe unde, se mai vede poate
că lumea-i pierdută, că lumea-i pe moarte

faţă de crimă, mână în adaos
revenire-n haos!...revenire-n haos!

joi, 16 decembrie 2010

cu toate că... eu te aştept!



să nu uitam că te iubesc
fie că-ţi place sau nu
de fapt iubesc lichidul tău
scurs din moartea ta imaginată
mă face să strălucesc
...şi să nu mi se decojească pielea
e un fel de antirid perfect


dar dacă tot vrei
te voi lăsa cu nefericirea şi cu mizeria
în orice colţ de stradă
să fii agăţată
de perverşi şi câini fără botniţă
astfel încât să nu poţi să fii linsă
pe singura literă amară
ce ai ales-o ca şi nume de scenă,
pardon, de stradă

acum e prea târziu să regreţi ceva
eu nu te mai vreau în moartea mea
dacă vrei viaţă, viaţă meriti!

.......

priveşte în jur
nu-ţi cer să simţi că sunt aici
însă pot să protestez puţin

nu pot să nu te iubesc
...mai ales că mi-ai dat să beau
din dulcea ta cucută
aşa J. - ul tău vine de la Javră

m-ai ucis din dragoste, nuh?
dar şterge-ţi pata albă de pe faţă
nu aş vrea să-ţi las moştenire nimic
nici măcar în colţul gurii
aşa poţi să-ţi păstrezi curat
zâmbetul cariat

în curând o să mori şi tu
n-ai să rezişti fără mine
eu o să aştept cuminte
o să te ard
şi o să-ţi pun cenuşa într-o tabacheră
din când în când o să-mi fac câte o ţigară
pe care o să o savurez
după o partidă de sex
o să exclamez încet
"ce bună eşti!"

eşti pata cea mai neagră
de pe plămânul meu atrofiat
oricum dacă nu mă ucideai
muream de un cancer stupid
îţi doresc să mi te alături

îţi ceri cumva iertare?
lasă, vei muri şi tu!