Se afișează postările cu eticheta noapte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta noapte. Afișați toate postările

joi, 9 februarie 2012

când foile-s albe şi noaptea la fel












sunt câteva zile de când n-am mai scris nimic nu mi-a atras atenţia ca şi când aş fi încetat să exist şi am o mie de gânduri ascunse pe care le împart prin cafenelele din oraş cu oameni pe care nu-i voi mai întâlni a doua oară şi-n care mă las pierdut cel puţin aşa îmi place să cred dar ştiu că-mi plac iluziile atât de mult încât uneori orice iluzie mi se pare reală dar cine sunt Eu să pot spune ce e real sau nu habar nu am de ce timpul trece al dracului de greu când ajung acasă seara citesc mai multe cărţi deodată ascult la nesfârşit un album nou de la radiohead merg în bucătărie fumez 2-3 ţigări una după alta e doar 9:00 orele-s toate sub cod roşu de ninsoare şi iar va fi o noapte lungă în care doar liniştea-mi urlă în urechi dar nu şi-n inimă în inimă e altceva cineva dar refuz să mă gândesc la asta pentru că sunt dar nu sunt nu sunt dar sunt totuna mi-e pe masă foile-s tot albe la fel ca noaptea până pe la patru şi doişpe minute când închid ochii şi am impresia că mă încălzesc de la frigul ce-ţi stă în vârful sânilor şi-n mine parc-ar fi deja primăvară

e dimineaţă miroase-a cafea şi-a lapte şi-a lumină proaspătă

unde-ai fost?
aici departe niciunde în tine


foto: Gergana Encheva

joi, 19 ianuarie 2012

în oraş iarna a putrezit









ceva mi-a trecut prin minte
n-am ascultat
nu erai tu
nu ştiu
poate doar acest vânt
agăţat de semafoarele stinse
pe o stradă în care
n-a zâmbit nimeni azi

e trecut de 1
noaptea
în oraş iarna a putrezit
mă plimb nu ştiu
de ce
până unde
aş merge să găsesc ceva
pe mine degeaba
m-am pierdut de multe ori
m-am găsit
neschimbat

e frig
nu poţi respira
parcă şi
cerul e fără dumnezeu
tot ce-a mai rămas
e o lună aspră
ce-nchide sub pleoape
tăcerea

luni, 26 decembrie 2011

toate-s la locul lor












toate-s la locul lor
şi tu
ce bine dormi
şi ce uşor îţi cade noaptea
în stropi imenşi pe şold
ca şi când n-aş fi trecut
niciodată pe-acolo
şi doar buzele-ţi tresar
din când în când
de parcă un înger sau doi
ar încerca să râdă
întâia oară

toate-s la locul lor
aşa ca nici nu mai întreb
de ce m-ascunzi prin vis

joi, 13 octombrie 2011

ultima noapte de toamnă












hai cu mine în nopţile încă neninse să mai străbatem un drum pe care să ne prefacem că nu-l ştim să avem umbre închipuite în paşi închipuiţi care ne urmăresc şi care ne aleargă până departe undeva în tăcerea tuturor de unde să pot să-ţi adun lumini de lună rece în sprâncene şi sânii să ţi-i acopăr cu ceaţă şi să ţi-i muşc ca şi cum aş muşca neîndurător un măr roşu copt şi tu să nu mă opreşti şi lasă-mă să mai cred măcar o dată că toamna încă nu ne-a uitat şi mai bine ia-ne şi aruncă-ne în această ultimă noapte de toamnă pentru că acum avem voie să visăm orice avem voie să trăim orice şi dacă eu sunt un vis înseamnă că tu mă visezi şi dacă tu mă trăieşti înseamnă că eu îţi visez acum ca nicicând în această ultimă noapte de toamnă sub noi alunecă îngeri cu aripi rotunde tu ţi-ai pus deja mănuşile gri şi mai cauţi cu privirea ochiului meu frunze încă necăzute

marți, 13 septembrie 2011

reminder












ne-am aşezat cuminţi în pat
eu la perete tu la margine
te-am luat în braţe
ţi-am încălzit picioarele reci
şi ţi-am rămas pentru un timp cu mâna pe sâni
şoptindu-ţi pe lobul urechii
mâine să te îmbraci mai gros, va ploua
apoi m-am întors pe partea cealaltă
mi-am îngrămădit perna sub cap
iar noaptea mi s-a închis repede sub pleoape
mai repede ca niciodată
iar tu parcă mi-ai fi spus
„să nu uiţi... să nu uiţi să te trezeşti mâine dimineaţă”
dar adormisem deja...

sâmbătă, 10 septembrie 2011

seară în septembrie










e seară în septembrie
aş bea un ceai cu ghimbir la samsara
şi m-aş citi în pălmile oricui, nimănui

apoi m-aş arunca în locul cuiva
de la vreun etaj miraj
rupându-mă amestecându-mă
până învăţ să iubesc nevrotic hiptonic

şi nu m-aş opri n-aş mai gîndi
i-aş lăsa pe toţi să-mi trăiască din viaţă
măcar o secundă rotundă

eu să dispar eu să apar
undeva oriunde uneori nicăieri
iar noaptea să se-nchidă lichidă...

de ce mă-ntrebi cum de exist, nu ţi-am mai spus?
sunt pentru că ştiu că tu vrei ca eu să fiu

vineri, 26 august 2011

ascuns












m-am ascuns
în umbra sânului tău drept
de unde adorm şi curg
şi-nchid crepusculi-n noapte
să nu-mi deschizi ochii
până când nu termin de numărat
un infinit de vise

sâmbătă, 30 iulie 2011

auzi ceva... din mine?


auzi? auzi ce e în mine? auzi cum mi se destramă ziua prin inimi şi noaptea... noaptea... cum îmi tace? auzi visele ce zac în mine? îi auzi pe îngeri cum îmi fumează visele şi se droghează cu ele? îi auzi cum devin... umani?

îmi auzi mintea ce se îneacă în râsul absurd al sorţii? îl auzi pe dumnezeu cum stinge lumina din mine şi se duce la cules de mere??

auzi infinitul ce mă ţine cu forţa în el fiindcă eu îi sunt sfârşit??

mă auzi cum îmi vorbesc? auzi şarpele ce-mi ţine vertebrele legate, chipurile distruse de operaţii nereuşite ce-mi stau lipite de amintiri, ochii când mi se mişcă, moartea? îmi auzi moartea?? mâna întinsă?? mâinile întinse?? le auzi?

auzi peretele de oţel al inimii? îmi auzi inima buncăr? auzi imploziile de supernove din ea? auzi ce bine se moare în mine??
auzi ce bine se moare în mine??

sunt... singurul om din lume care mai urlă
sunt... în singura lume în care se mai poate urla

n-am să plec până când
nu aude cineva ceva... din mine

duminică, 29 mai 2011

iubirea-i doar o întâmplare magică


ce noapte ne-nconjoară
o noapte cu mii de sânziene
ce-şi arată dansând hiptonic
sânii-n ascunzişul lunii



aceasta-i noaptea stelelor ascunse
de-ar fi acum să te am
te-aş avea doar în lumea polară
acolo-n mănunchi iubirile-s prinse
şi nu scapă

şi ce subtil cad norii într-o furtună
ce se aude-n depărtare
lumina-n urgie păleşte
şi ochii adulmecă o rouă amară
nimic, dar nimic nu contează
de data asta
îngerii sunt cei ce visează

şi-n visul lor nefiresc
eu sunt visat visând
îmi caut celălalt sine
ultima dată îl lăsasem
într-o dimineaţă de mai
pândind nuferii să înflorească

uitasem atunci să-i spun
că îngerii nu visează
şi că iubirea-i doar o întâmplare magică

vineri, 13 mai 2011

noapte de mai


Un vânt geometric îmi înclină privirea spre mine: sunt bandajat în hârtie igienică roz, de-aia ieftină. Stau cu braţele întinse şi cu orizontul prins de ele. Dacă mă mişc risc să mă găseşti. Doar orizontul mă poate ascunde.


Mă prind cu funii de muguri de tei în mijlocul acestui mai. Scuip gândaci arginti ce mi-au eclozat de un an prin inimi. Probabil că nu i-aţi observat, acum e seara deja şi s-au lovit fiecare de câte ceva, murind. O zi cât o viaţă, o viaţă de o zi. Ce simplu!

Tu ce faci în acest mai? În care zi vei astepta să vină noaptea? În care noapte vei visa?

Eu ştiu ce voi face:
voi dansa rumba cu viitorul
şi o să las norii să-mi treacă prin ochi până vor cerne zăpadă
apoi voi muşca din cerul tău imaginat
cu poftă
până mă voi fi înecat cu vreo stea explodată!

oare
dacă aş fi fost noapte de mai
ce aş fi iubit?

sâmbătă, 5 martie 2011

înaintea dezgheţului



cum ar trebui
să te privesc acum
când nu mai sunt
decât o amprentă de suicid în cenuşa nopţii
ce ochi să mai împrumut?




cum
îţi vei mai regăsi mersul
fără paşii mei?

acum
când lumea îşi cunoaşte sfârşitul
buzele mele se vor fi închis şi ele
din lut uleios
cuvinte vei încerca poate să mai imaginezi
pentru a te mai aminti?

acum
spaţiul s-a redus la doi
din care tu fiinţa de alb
iar eu pata de sunet
de pe o casetă învechită

între bucăţi de rouă de april
îngheţul s-a strecurat
e prea devreme pentru a ne lipsi
e prea târziu pentru a da foc stelelor

acum
când ar trebui să mă priveşti
cum sunt

îndrăznesc a lipsi la dezgheţuri

vineri, 14 ianuarie 2011

revenire-n haos


faţă de crimă, mână în adaos
rugăminte-n stâncă furată din haos
înduioşare strâmbă, noapte şi nebuni
cluburi largi de curve şi surprinse luni
provocare, râvnă, paginare mută
sunet slab de clopot, îndurare multă
zi de suferinţă, diafragmă spartă
sălbatic în derivă şi pudoare largă
a vedea e simplu, gest de umilinţă
resorbire, zumzet, esenţă şi voinţă
treaptă în neştire, zic nedumerinţă
foc suav de clipă fără de credinţă
broaşte, sfânt şi aburi, cuiburi de noroi
muşcătura lunii, fluturi în convoi
zboruri de deliruri, surâsul platonique
dorul vechi de casă, cafeaua din ibric
amintire scurtă, merg la seceriş
gustul de acreală, mâncatul de măcriş
pe sub bob de crin
cu gust de pelin
încet mai trece vântul roz, dar rezonabil
căzătură-n sine şi-un nume portabil
ochi de umblătură, gumă din oficiu
căutare multă înspre orificiu
un cartof de sumbru, burtă, jar şi ghips
adunare-n stâncă, plâns de-apocalips
sfârcuri ce se-ncheagă, sex şi drog de var
aiureală-n curbă, cărbune şi jar
glob de vâlvă multă, colacul de la morţi
un amor de-albastru, aluviuni în porţi
toate sunt pe unde, se mai vede poate
că lumea-i pierdută, că lumea-i pe moarte

faţă de crimă, mână în adaos
revenire-n haos!...revenire-n haos!