Se afișează postările cu eticheta supernova. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta supernova. Afișați toate postările

sâmbătă, 30 iulie 2011

auzi ceva... din mine?


auzi? auzi ce e în mine? auzi cum mi se destramă ziua prin inimi şi noaptea... noaptea... cum îmi tace? auzi visele ce zac în mine? îi auzi pe îngeri cum îmi fumează visele şi se droghează cu ele? îi auzi cum devin... umani?

îmi auzi mintea ce se îneacă în râsul absurd al sorţii? îl auzi pe dumnezeu cum stinge lumina din mine şi se duce la cules de mere??

auzi infinitul ce mă ţine cu forţa în el fiindcă eu îi sunt sfârşit??

mă auzi cum îmi vorbesc? auzi şarpele ce-mi ţine vertebrele legate, chipurile distruse de operaţii nereuşite ce-mi stau lipite de amintiri, ochii când mi se mişcă, moartea? îmi auzi moartea?? mâna întinsă?? mâinile întinse?? le auzi?

auzi peretele de oţel al inimii? îmi auzi inima buncăr? auzi imploziile de supernove din ea? auzi ce bine se moare în mine??
auzi ce bine se moare în mine??

sunt... singurul om din lume care mai urlă
sunt... în singura lume în care se mai poate urla

n-am să plec până când
nu aude cineva ceva... din mine

duminică, 22 mai 2011

mai lasă-mi o clipă de viaţă


sfâşiat de fulgere
cu faţa lipită de un iad imaginat
aşa arată trupul meu de ceva timp
ca o bucată de piatră fierbinte
ce tocmai s-a pierdut în ochii gorgonei





dar tu, desculţă şi răbdătoare
cu suliţe înmuiate-n supernove
îmi vânezi sufletul prin savane
şi poate, dacă mă răneşti, va mai curge din mine o apă sângerie
atât doar cât să-ţi mai acopere zâmbetul


adu-mă înapoi ţi-aş fi spus
găseşte-mă pe mine în mine
şi dacă vrei
mai lasă-mi o clipă de viaţă
tare-aş mai vrea
să decupez culori gri din ochii oamenilor


cum să îţi spun?
din tine
poate mă descurc să trăiesc