nurofen

iubește-mă încet
și amestecă-mă-n tone de hașiș
iubește-mă stagiar și calm
acum cândva ca niciodată
iubește-mă ca pe o cutie de lapte ce-o deschizi dimineața
iubește-mă ca și cum ai aerisi casa de aerul nopții
iubește-mă bolnav absent desculț și uitat
și atinge-mă așa cum ai atinge o pastilă de nurofen
când îți curge nasul
iubește-mă pe fotocopiator în mașină
între frunze și ierni de altădată
iubește-mă cu ochii închiși când depășești un tir
iubește-mă ca pe un tratat de pace
iubește-mă sistematic inegal și posibil
iubește-mă azi acum cândva ca niciodată
și uită să uiți
și uită să uiți

iubește-mă ca și cum nu m-ai iubi

dream stalker

suntem aproape cretini și aproape de gară
în ce tren urcăm contează doar după ce-am plecat
și mai mereu privim în urmă fiindcă
cine rămâne e important să ne aștepte

astăzi mă topesc ca o acadea într-o gură tăcută
cămășile-s toate înmormântate în dulap
am slăbit și nu-i o crimă să nu mă recunoști

oricum
de fiecare dată când faci duș
îmi furișez ochii prin holul întunecat
te ascult cum împrăștii stropii inegali
pe umeri apoi pe sâni și pe fund
și ești atât de aproape și atât de perfectă
ca un tablou de renoir
pe care nu îndrăznești să-l privești cu mintea
ci doar cu celălalt creier

irealul n-are nimic de-a face cu imposibilul
de fapt
niciodată nu ne spunem prea multe
de teamă c-am auzi ceea ce știm prea bine