Se afișează postările cu eticheta somn. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta somn. Afișați toate postările

marți, 1 mai 2012

vulnerabilităţi









era culcată pe-o dungă
şi doar cu genele îmi apăsa pielea obrazului

era aproape indiferentă
şi-mi asculta cuvântul cum urlă sub peniţa stiloului

aşa adormise
într-un cânt absurd
pe care-l cântam cu privirea aiurită
la fluierul piciorului
neştiind
că rămân cu ochii deschişi
ochii mei imposibil de frumoşi

ochii mei ce planează
în dimensiuni metafizice ori de câte ori
tu fugi
în visele tale
se-anunţă o vară fierbinte



foto: Adolfo Valente

joi, 9 februarie 2012

când foile-s albe şi noaptea la fel












sunt câteva zile de când n-am mai scris nimic nu mi-a atras atenţia ca şi când aş fi încetat să exist şi am o mie de gânduri ascunse pe care le împart prin cafenelele din oraş cu oameni pe care nu-i voi mai întâlni a doua oară şi-n care mă las pierdut cel puţin aşa îmi place să cred dar ştiu că-mi plac iluziile atât de mult încât uneori orice iluzie mi se pare reală dar cine sunt Eu să pot spune ce e real sau nu habar nu am de ce timpul trece al dracului de greu când ajung acasă seara citesc mai multe cărţi deodată ascult la nesfârşit un album nou de la radiohead merg în bucătărie fumez 2-3 ţigări una după alta e doar 9:00 orele-s toate sub cod roşu de ninsoare şi iar va fi o noapte lungă în care doar liniştea-mi urlă în urechi dar nu şi-n inimă în inimă e altceva cineva dar refuz să mă gândesc la asta pentru că sunt dar nu sunt nu sunt dar sunt totuna mi-e pe masă foile-s tot albe la fel ca noaptea până pe la patru şi doişpe minute când închid ochii şi am impresia că mă încălzesc de la frigul ce-ţi stă în vârful sânilor şi-n mine parc-ar fi deja primăvară

e dimineaţă miroase-a cafea şi-a lapte şi-a lumină proaspătă

unde-ai fost?
aici departe niciunde în tine


foto: Gergana Encheva

miercuri, 26 octombrie 2011

acum ori niciodată şi niciodată întotdeauna












am chef de poveşti am chef de poveştile alea în care trăim acum ori niciodată şi niciodată întotdeauna când nu ştiu că sunt când nu ştii că eşti când sunt cum niciodată n-ai crezut că pot fi când absolutul este pur şi simplu şi eu cred în dumnezeu cred în orice şi nimic şi totul e perfect când totu-i frumos şi nici măcar nu ştim că e aşa când foile-mi sunt albe şi cuvintele-mi adorm prin inimă iar inima mi-o bate sângele tău când urechile-mi aud cum respiră oameni de zăpadă închipuiţi când noaptea te sperii fiindcă oamenii de zăpadă respiră şi eu îţi visez poveşti albastre cu flori de maci ce răsar de sub zăpadă şi tu îmi taci tăcerea de pe buze şi adormi şi eu rămân într-o poveste neterminată şi mi-aş dori ca zăpada să fie măcar anul ăsta albastră dar ştiu că nu va fi nimic nu va fi decât o poveste pentru că aşa sunt poveştile prin urmare nu-mi opri cuvântul înţeleg mai bine decât crezi ce înseamnă niciodată

sâmbătă, 22 octombrie 2011

despre alterităţi (sau un alt motiv de insomnie)












iar m-am trezit din somn din realităţi ori poate din cineva care tocmai mă visa şi mi-e gura uscată şi sunt uşor schizoid şi mă străbate o contradicţie absurdă în starea mea de a fi şi mă gândesc la toţi cei care mă trăiesc şi mă împart şi mă despart şi mă poartă în ei şi unora le sunt leac împotriva otrăvii altora le sunt otravă pe unii îi sufoc şi multora le respir toamnă şi ce mai e de respirat mai sunt şi alţii cărora le iubesc în locul lor ceea ce ei nu ştiu să iubească şi mai sunt şi câţiva care mă poartă doar pentru că vor dar sunt puţini şi mai eşti şi tu iar ţie ţi-aş arăta totul fără ca să-ţi ascund altceva decât pe mine însumi dar tu mă porţi în tremurul cărnii aromate de măr nedefinit nedefinitizat şi mă pierzi şi-mi taci în fiecare dimineaţă şi nici nu ştii dacă seara mă vei mai găsi dar nu contează eu oricum am să-ţi apar cândva mai devreme cândva mai târziu cândva mai oricum cândva mai oricând întotdeauna nesăbuit neîntregit şi chiar dacă am cea mai pură raţiune impură ai să te bucuri să mă porţi pentru că toţi mă poartă în ei şi eu nu port în mine nimic altceva decât pe toţi la un loc şi uite că iar m-am trezit din somn din realităţi ori poate din cineva care tocmai mă visa şi sub cap am o infinitate de insomnii şi uite aşa îţi vine câteodată să culegi de pe oriunde umbre de fluturi pe care să ţi le înfigi adânc în irişi şi să-ţi doreşti ca lumea din tine să fie aspru de frumoasă

marți, 13 septembrie 2011

reminder












ne-am aşezat cuminţi în pat
eu la perete tu la margine
te-am luat în braţe
ţi-am încălzit picioarele reci
şi ţi-am rămas pentru un timp cu mâna pe sâni
şoptindu-ţi pe lobul urechii
mâine să te îmbraci mai gros, va ploua
apoi m-am întors pe partea cealaltă
mi-am îngrămădit perna sub cap
iar noaptea mi s-a închis repede sub pleoape
mai repede ca niciodată
iar tu parcă mi-ai fi spus
„să nu uiţi... să nu uiţi să te trezeşti mâine dimineaţă”
dar adormisem deja...

vineri, 2 septembrie 2011

somn












mi-ai adormit prin mine
şi m-ai lăsat în noroiul zilelor ploioase
să-mi număr cuvintele nerostite
prin şoaptele altora, ca să nu-ţi tresar
şi parcă văd că doar la primăvară te vei trezi
şi-ai să mă-ntrebi undeva într-o dimineaţă
aşa fără vreo urmă de vinovăţie sacră
dacă avem lapte la cafea