mi-ai adormit prin mine
şi m-ai lăsat în noroiul zilelor ploioase
să-mi număr cuvintele nerostite
prin şoaptele altora, ca să nu-ţi tresar
şi parcă văd că doar la primăvară te vei trezi
şi-ai să mă-ntrebi undeva într-o dimineaţă
aşa fără vreo urmă de vinovăţie sacră
dacă avem lapte la cafea
3 comentarii:
"mi-ai adormi"? interesanta combinatia,mai ales ca pana acum poemele de somn nu erau un simplu mie imi esti suficient...totusi,de unde vinovatia sacra?:D
mai gasim, cu putin noroc si cu multa tandrete si dragoste de poezie, la Jacques Prévert
"mi-ai adormit" trimite catre un "celalalt" constituit prin mine, pe care il detin voit... raportarea se face la noi! ;) iar inocenta poate fi culpabila...de aici vinovatia sacra!
multumesc de semn!
Trimiteți un comentariu