Se afișează postările cu eticheta dunhill. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dunhill. Afișați toate postările

luni, 13 mai 2013

când plouă mă voi trezi lefter şi voi căuta sensul vieţii ca şi goethe



5 sticle de plastic goale un pachet deschis de dunhill scrumiera plină de chiştoace o carte închisă aceleaşi pahare aranjate lângă prăjitorul de pâine în bucătărie e o linişte care te înspăimântă un univers în care simţi c-ai fi un fel de dumnezeu care n-a creat încă nimic

astăzi plouă astăzi oamenii visează mai mult fiindcă atunci când plouă visele sunt la reducere aşa că astăzi îmi voi face o lume în visul tău îi voi spune lumea frunzelor care nu vor atinge niciodată pământul şi desigur îmi voi permite orice voi fi un pervers desăvârşit cu mâinile prinse bine de un bici la capătul căruia va sta curcubeul şi voi plezni cuvinte şi nori pe sânii tăi şi pe cerul gurii tale apoi îţi voi străpunge sufletul cu ruşine până când lumea va fi un câmp deschis de azalee sau mai bine o fortăreaţă umedă din care nici o albină sau fluture nu scapă şi-n care cărările au raze de lumină în loc de pietre iar tu vei călca atât de uşor încât pe mine o să mă doară pieptul atunci când te voi respira

atunci când te voi respira nu o să mă tem fiindcă în mine doar eu mă pot rătăci doar eu sunt ispitit de zefiri pitici răi libelule cu sete de raţiune alte şi alte energii stranii şi spirale idioate din care nu mai scap nici dacă aş mângâia cu grijă piatra pe care sunt scrise cele zece porunci prin urmare o să fiu al naibii de extaziat să te respir bucată de fiinţă şi carne pe care stau toate dimineţile de mai şi din care ţâşnesc muguri de zmeură şi secunde rotunde peste inima mea aşa că nu mă ocoli rămâi doar cât pentru un vis cu discount maxim atunci când ploaia cade nu mă rătăci just swallow me

dar ploaia ploaia se va opri în curând voi fugi iar din lumea visului tău şi mă voi trezi lefter şi voi căuta sensul vieţii ca şi goethe în linişte aici în bucătăria mea unde doar magneţii de pe uşa frigiderului vor mai avea ceva de spus

joi, 1 martie 2012

morning coffe












lăsasem cred lumina aprinsă în hol vasele nespălate în chiuvetă patul nefăcut şi-am fugit în această cafenea unde se aude o piesă veche put a little love in your heart pe masă sunt câteva lăcrămioare proaspete aruncate într-o vază de lemn o scrumieră albastră în care fumegă-n tăcere un dunhill pe peretele din dreapta un ceas vechi în care stau secunde împietrite cine ştie de când şi noi cei care încă ne recunoaştem în fiecare dimineaţă noi cei care bem această cafea cu ochii închişi de parcă niciunde nu ne place decât în lumea pe care am învăţat împreună s-o visăm noi cei care n-am citit niciodată aceeaşi carte dar ştim fiecare ce cărţi a citit celălalt noi cei prinşi într-o viaţă pe care nu ştim s-o trăim singuri noi cei care mai şi râdem din când în când da noi suntem cei care acum deschidem ochii şi încă ne recunoaştem în fiecare dimineaţă lăsăm lumina aprinsă-n hol vasele nespălate în chiuvetă patul nefăcut şi fugim în cafenele unde secundele stau împietrite cine ştie de când în ceasuri vechi


foto: Francois Bienveniste