Se afișează postările cu eticheta simbol. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta simbol. Afișați toate postările
joi, 6 septembrie 2012
kashmir
scăpată de îngeri cu degete moi
lumina iar cade în valuri veline
aşezată pe felia de pâine
liniştea îneacă fericiri în paharul cu lapte
ezitări dileme şi contradicţii hulpave
sunt presărate cu rozmarin
şi-aruncate-n kashmir
unde girafe unicorni şi bostani aurii
stau pitulaţi fără grijă în vise haşiş
peste praful în solzi de muştar
pe masă sunt clipe
de-o viaţă încrustate-n cuvinte
şi doar scaunul gol de alamă polară
aşteaptă minutul cel leneş în care
iar o să fii
marți, 29 martie 2011
Liber

fragment
"Am 17 ani, sunt un adolescent cu părul blond şi lung până la coapse. Port cercei în urechi şi inele pe degetele de la mâini. Sunt acoperit de simboluri despre care nu am habar ce înseamnă. Nu înţeleg nimic din lume dar port în mine o libertate nemaiîntâlnită. Port libertatea pură, pe care doar o simt. Oamenii mi se par minunaţi, mâncarea are gust de ambrozie, muşc dintr-un măr de parcă aş atinge aripi de arhanghel. Citesc multe cărţi, am o foame de cunoaştere de care mă desprind greu. Nu îmi pasă de ziua de mâine fiindcă ştiu că va veni, fiindcă o aştept. Mâine am teză la română, mâine e vineri şi urmează să mă îmbăt, mâine voi merge pe munte, mâine voi lua orice tren spre orice direcţie, mâine o voi întâlni pe ea, sau pe ea, sau pe ea... Singura mea grijă e ca mâine să fie... Totul se petrece mâine...
......
De atunci, acest mâine a devenit ieri. Au trecut ceva ani. Acum înţeleg libertatea dar nu mai sunt liber. Libertatea pentru mine cel de acum e doar un concept abstract. Întotdeauna mi-am imaginat cum ar arăta „corabia beată” a lui Rimbaud însă dincolo de cuvinte imaginile sunt greu de găsit. Când am înţeles ce e libertatea am descoperit şi limitele ei. Când i-am descoperit limitele mi-am dat seama că libertatea e doar o iluzie romantică. Spre deosebire de Victor, personajul lui Beckett din Eleutheria, eu nu voi simţi niciodată că voi deveni liber fiindcă eu nu mă pot elibera de mine. Limita mea sunt eu. De pe aripi de arhanghel culeg acum doar nitrazepam, zoloft, xanax, paluxanil şi lexotanil. Iadul sunt eu. De ziua de mâine vreau să mă ascund... simt doar că legile lui Murphy îmi sunt tatuate sub limbă. Toate. De fapt, nici libertatea de a-mi alege propriul nume nu o am...
Nu e nimic, oricum niciodată nu mi-a plăcut numele Nabuchodonosor...”
Publicat de
Gabi
la
3/29/2011 10:21:00 p.m.
2
comentarii
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!
Trimiteți pe X
Distribuiți pe Facebook
Etichete:
abstract,
ambrozie,
arhanghel,
Beckett,
cunoastere,
eleutheria,
libertate,
Murphy,
Nabuchodonosor,
Rimbaud,
simbol,
xanax
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

