Se afișează postările cu eticheta indigo. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta indigo. Afișați toate postările

miercuri, 6 martie 2013

despre sciziparitatea sinelui



logica e iadul
şi doar uneori
cuvintele mi se aprind pe cerul gurii
degeaba înjur oricum ştiu
de cele mai multe ori uităm să fim
şi suntem atunci când suntem uitaţi

acum
te-aş privi dincolo de lenjerie
prin pielea ta pictată de semne de mamă răzleţe
te-aş privi dincolo de piele
prin carnea ta străpunsă de vinişoare indigo
ce topesc toate iernile
dar tac
îmi aprind o ţigară
viaţa trece
de-abia într-un târziu îmi dau seama
cine vede adevărul din noi
nici măcar nu ştie că priveşte

o să vă spun doar atât
în viaţă contează ciocolata amară
şi uşa pe care o închizi în urma ta

luni, 13 februarie 2012

accident, ca-n viaţă












acum nu mă doare nimic de parcă n-ar exista durere şi îngerii n-ar avea ce veghea de fapt trei ketonale şi-au făcut treaba destul de bine şi sunt aproape fericit dar ştiu că mai târziu aşa în vreo trei ore când toate-s tăcute şi noaptea-i cuprinsă de iarnă o să mă caţăr pe pereţi de durere şi-atunci nu mi-aş dori altceva decât ca degetul mâinii tale drepte degetul ăla cărnos cu vinişoare indigo firav împrăştiate sub pielea netedă să-mi umble cuminte pe glezna luxată înmuiat în alifii misterioase cu gust de ciocolată... până adorm



foto: Iker Iglesias