duminică, 12 august 2012
ink heart
ajung acasă
deschid ușa intru în hol
las telefonul cheile și țigările pe dulapul din dreapta
tenișii lângă dulap
merg în bucătărie miroase a fum deschid geamul
ajung în cameră mă dezbrac
de haine de mine de orice pot da jos
pornesc laptopul pun dimmu borgir mă așez
pe spate în pat privesc
tavanul e singurul meu cer
înjur de câteva ori
în gând am multe voci cred
toate-s de căcat
orice-aș face nu fac destul
îmi privesc doar mâinile
sunt pline de cerneală
fiecare pată e un gând
pe care l-am trăit și l-am ucis în același timp
doar eu pot face asta
paradoxurile înfloresc în mine oricum oricând
eu nu știu
nu știu cine sunt
dar
nOi știm
știm ce suntEm
foto: Megan Snider
Publicat de
Gabi
la
8/12/2012 07:31:00 p.m.
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!
Trimiteți pe X
Distribuiți pe Facebook
Etichete:
dimmu borgir,
existenta,
gabriel bota,
ink heart,
paradox,
poezie,
tigari
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
SA VREI SA CREZI IN UITARE, DAR NU TE UITA EA, SI ITI ADUCE AMINTE CA ESTI O AMINTIRE , INTOTDEAUNA STIE CINE ESTI, ...
Trimiteți un comentariu