sâmbătă, 3 mai 2014
efectul nocebo
pe un cer brodat cu flori de ciment
chiar deasupra patului vom pluti
printre toate viețile noastre posibile
într-un zeppelin fantomă
nu contează cum a început
viața noastră
ci cum vom decide s-o sfârșim
îți spun
iar tu cu mâinile tale mici și proaspete
îmi învelești rănile în frunze de cireș
apoi amesteci fără grabă în ceai
și-mi pui pe buze minute și biscuiți
cu fulgi de ciocolată din danemarca
te iubesc prea mult
să nu te iubesc
mai adaug
tu ești atacul de cord
pe care vreau să-l am
într-o zi
photo: Igor Amelkovich
Publicat de
Gabi
la
5/03/2014 08:05:00 p.m.
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!
Trimiteți pe X
Distribuiți pe Facebook
Etichete:
atac de cord,
efectul nocebo,
gabriel bota,
iubire,
poezie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu