luni, 12 mai 2014
nowhere man
din mâinile ei curg furnici aiurite
un copil plânge lângă borcanele de bomboane
și un arab așază pe o masă de tablă
cărți și ziare lângă mănunchiuri de ridichi
din mulțimea de ochi cruzi
cineva crede că e fericit
mai sunt și din ăștia care cred
în lumea nefericiților însă
nu se știe cine a fost mai întâi
infectat cu iluzii
aceasta e imaginea
aceasta e imaginea în care dumnezeu fuge
în oameni să trăiască
de azi de ieri de ceva timp
pe pământ cerul nu mai are miros
dar chiar și așa
viața merge mai departe
photo: Nilufer Barin
Publicat de
Gabi
la
5/12/2014 01:23:00 p.m.
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!
Trimiteți pe X
Distribuiți pe Facebook
Etichete:
gabriel bota,
nowhere man,
poezie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu