sâmbătă, 19 februarie 2011

judecăţi secrete


Zilele acestea m-am gândit mult la Kierkegaard şi la modul lui de a gândi existenţa. Niciodată nu mi-a plăcut Kierkegaard. Dar, mi-am adus aminte cum, acum mulţi ani, într-o zi de februarie, eram în sala de lectură de la BCU şi citeam Tratatul despre disperare.

Existenţa asta a noastră mizerabilă se potriveşte aşa de bine cu ce gândea Kierkegaard de parcă îmi este şi ciudă. Şi da, existenţa are ca elemente esenţiale angoasa şi disperarea.

Nici mie nu îmi place şi aş prefera să nu accept asta însă ascultaţi argumentele:

- angoasa: starea fundamentală a unei fiinţe care se ştie condamnată la a alege şi care nu ştie decât să aleagă. Aşadar, angoasa reprezintă incapacitatea noastră de a găsi aici în această lume mizerabilă (aşa mult îmi place sintagma asta!) răspunsuri umane la întrebările pe care le născoceşte propria noastră conştiinţă! Urăsc conştiinţa! Mai ales cea de sine! :)
- disperarea: AICI E ŞI MAI BINE PENTRU NOI ŞI CONŞTIINTA NOASTRĂ. Disperarea e imposibilitatea de a fi sine însuşi.... aşa, dublată de imposibilitatea de a nu fi sine însuşi....FUCK IT. Astfel, exist pentru că între sine şi sine există o distanţă inevitabilă care se numeşte disperare...

Mă simt mult mai bine acum! Existenţa noastră e formată din angoasă şi disperare! Ah, şi mai am şi gândirea care se gândeşte pe sine şi modul în care înţeleg subînţelesuri, plus nevăzutul nevăzutului, plus că uneori subînţeleg fără ca să înţeleg, plus de-la-sine înţelesul care de mult ori e mai mult propriu...

Frumoasă lume... frumoase salturi în gol.... frumos mod de mă distra cu non-sensul vieţii...
Asta a fost judecata mea secretă de azi...

Lume mizerabilă! mai vroiam să spun asta încă o dată!


Oare nu mai bine rămâneam eu în Pescarul în ziua aceea şi nu mergeam la BCU?!

Îl urăsc pe Kierkegaard. Ăsta e gândul meu secret!

7 comentarii:

Unknown spunea...

Lumea nu e mizerabila cel putin nu in totalitate exista si lucruri pozitive dar na, KierKy isi asuma aceasta definitie care face parte din arta cuvintelor usor interpretabile.Pana la urma trebuie sa fim fericiti pentru ca asta inseamna ca dupa ce iti asumi angoasa si disperararea poti sa ajungi la speranta si calmitate. Ceva de genul cauza si efect.

Gabi spunea...

ai dreptate! pana la urma si eu merg pe mana adevarului relativ...:) si mai e si principiul contrariilor... nu stiu ce e fericirea decat in raport cu nefericirea... si invers... etc...doar ca, uneori, sunt multe lucruri pe care as fi vrut sa nu le stiu! si necunoasterea are partea ei de fericire...dar si acesta e un lucru relativ... orice fac nu scap din cercul hermeneutic! :)))

Iulia spunea...

Poate ca e mai bine sa nu strivim corola de minuni!

Sustin cu staruinta ca viata nu e mizerabila. Ea e exact asa cum ne'o construim noi, cum vrem noi sa fie.

Suntem liberi, dar totodata constransi, sa ne traim viata intr'un fel unic, in felul nostru, dupa propriile'i principii, sau dupa reguli scrise sau spuse.

Unknown spunea...

@ Gabi: Merci pentru discreta flatare.

@ Iulia : Nu mai visa pentru ca o sa te doara trezirea.

Gabi spunea...

tin mult la o vorba:
"pesimistul zice: mai rau de atat nu se poate!
optimistul raspunde: ba se poate!"

recunosc pana la urma ca sufar de o forma de depresie indusa...:)))

da, lumea e asa cum o construim noi... din nefericire nu suntem singuri! lumea lui "este" e mai complexa de atat! a ne gasi propriile reguli e simplu! a le "atasa" lumii din jurul nostru... hmm... aici se complica lucrurile!

dar totusi, lumea e mai simpla decat cred eu! ma complic totusi in simplitatea ei... si parca imi si face placere! :)

Iulia spunea...

De ce sa nu visez? Atat mi'a mai ramas...acest lucru nu mi'l poate interzice nimeni.
Si daca nu visez, imi ramana sa accept realitatea fasta si mult prea aspra.
Sa accept mizeria in ca cunoscutii nostri traiesc, sa aprob toate nedreptatile? Nu...lucrul asta il putem face cu totii.

Iulia spunea...

in care***

Trimiteți un comentariu