sâmbătă, 16 martie 2013

timeless




uneori nu mai știu unde ești
și te caut în fiecare seară până când
viermi de mătase cu riduri pe frunte
îmi spun că-ntre noi
se-ntinde o primăvară absurdă

atunci cred că ți-ai pus prea ușor
pe buza ta mută cuvântul meu mat
dar totuși mai străbat un infinit de întrebări
până când inima mi-e împrejmuită
de măceși grei și flori de sulf

apoi noaptea cade peste lumea albastră
heralzi de carton mă îmbracă-n nanchin
iar sub perna de bronz ascund de mine timpul
și doar atunci reușesc să tac
doar atunci uit că nu te-am găsit

de fapt
între noi sunt eu și tu
fiecare în primăvara lui
de-aș fi știut
mai multe secunde-aș fi pus peste noi
secunde pătate de groaznice ploi

sâmbătă, 9 martie 2013

kiwi



am văzut un film în care
unul dintre personaje avea alergie
la cuvântul iubire
și nimeni nu îndrăznea să-i spună
te iubesc
de teamă să nu devină criminal

ce paradox convenabil
mă gândesc
ce serenitate bucolică ar fi pe pământ
fără cuvântul iubire
ne-am plictisi și până la urmă
am deveni cu toții criminali

de fapt
e doar o primăvară amară
în care-mi pui pe buze ploaia
mănânci un kiwi
și-aștepți să fiu mai bun

oricum
eu voi fi primul criminal
draga mea
life is hard
so
fuck the life
or
fuck me harder

miercuri, 6 martie 2013

despre sciziparitatea sinelui



logica e iadul
şi doar uneori
cuvintele mi se aprind pe cerul gurii
degeaba înjur oricum ştiu
de cele mai multe ori uităm să fim
şi suntem atunci când suntem uitaţi

acum
te-aş privi dincolo de lenjerie
prin pielea ta pictată de semne de mamă răzleţe
te-aş privi dincolo de piele
prin carnea ta străpunsă de vinişoare indigo
ce topesc toate iernile
dar tac
îmi aprind o ţigară
viaţa trece
de-abia într-un târziu îmi dau seama
cine vede adevărul din noi
nici măcar nu ştie că priveşte

o să vă spun doar atât
în viaţă contează ciocolata amară
şi uşa pe care o închizi în urma ta