miercuri, 6 martie 2013

despre sciziparitatea sinelui



logica e iadul
şi doar uneori
cuvintele mi se aprind pe cerul gurii
degeaba înjur oricum ştiu
de cele mai multe ori uităm să fim
şi suntem atunci când suntem uitaţi

acum
te-aş privi dincolo de lenjerie
prin pielea ta pictată de semne de mamă răzleţe
te-aş privi dincolo de piele
prin carnea ta străpunsă de vinişoare indigo
ce topesc toate iernile
dar tac
îmi aprind o ţigară
viaţa trece
de-abia într-un târziu îmi dau seama
cine vede adevărul din noi
nici măcar nu ştie că priveşte

o să vă spun doar atât
în viaţă contează ciocolata amară
şi uşa pe care o închizi în urma ta

2 comentarii:

Anonim spunea...

... un fel al tau ciudat de paradox,
de-a merge pe drum de cuvinte,
frimituri de versuri drept raze
pe picaturi de supravietuire
n-am nici o teama
vei stii mereu drumul 'napoi
catre acasa al inimii

..zambetele din primavara au clipit inca o data in lacrimi de apreciere pentru ca au vazut sufletul dincolo de oglinda trupului de lume..
~abrigado~

miron ionescu spunea...

bună ziua!
aş dori,dacă îmi permiteţi, să public pe site-ul meu postările dumneavoastră,asta dacă nu doriţi să o faceţi în nume propriu. numele site-ului este www.opinia1.ro .după fiecare postare un link către pagina dvs web va fi afişat.
dacă doriţi să-mi daţi permisiunea vă rog să mă contactaţi pe opinia1office@gmail.com .
va multumesc.
cu stima,
ionescu miron

Trimiteți un comentariu