sâmbătă, 16 martie 2013

timeless




uneori nu mai știu unde ești
și te caut în fiecare seară până când
viermi de mătase cu riduri pe frunte
îmi spun că-ntre noi
se-ntinde o primăvară absurdă

atunci cred că ți-ai pus prea ușor
pe buza ta mută cuvântul meu mat
dar totuși mai străbat un infinit de întrebări
până când inima mi-e împrejmuită
de măceși grei și flori de sulf

apoi noaptea cade peste lumea albastră
heralzi de carton mă îmbracă-n nanchin
iar sub perna de bronz ascund de mine timpul
și doar atunci reușesc să tac
doar atunci uit că nu te-am găsit

de fapt
între noi sunt eu și tu
fiecare în primăvara lui
de-aș fi știut
mai multe secunde-aș fi pus peste noi
secunde pătate de groaznice ploi

3 comentarii:

Anonim spunea...

de-ar fi ele acoperis
lumea intreaga ar fi a ..noastra

Dreamer spunea...

felicitari pentru tot ce faci. Ti-am cumparat astazi cartea. Iar noaptea asta cu fulgi ca in poema rusa si o cafea aburinda imi sunt decorul perfect pentru lumea din cuvintele tale:)

ingridscircles spunea...

asta îi excelentă: atunci cred că ți-ai pus prea ușor/pe buza ta mută cuvântul meu mat

Trimiteți un comentariu