luni, 24 februarie 2014
nichita în cafenea
primăvara înflorea în inima oamenilor
ca un nichita binedispus ce arunca la întâmplare
lumină și nori pe foi din aripi de îngeri rotunzi
un telefon a lătrat cineva a zâmbit
cafeaua a rămas blocată într-un gând agitat
nu-i vreme de pierdut ușile-s deschise
doar pentru o secundă pătrată
apoi spațiul întreg a muțit
mi-am achitat nota de plată
și-am plecat afară din viața ei
sâmbătă, 22 februarie 2014
profesorul de metafizică
sunt singurul metafizician în viață mi-a spus cu zâmbetul adunat pe întreaga față
l-am întâlnit azi după mai bine de 7 ani intrând pe fugă la il caffe-ul de pe strada brâncuși
el era așezat la bar și sorbea lichidul negru dintr-o ceașcă mică prin gesturi extrem de elegante
am mers direct la el și l-am salutat întrebându-l dacă-și mai aduce aminte de mine
mi-a strâns repede mâna cu o forță pe care doar bucuria poate să o dea unui om
în 3 minute mi-a citat din aristotel într-un mod triumfător mi-a repetat de 2 ori
celui care nu face nimic îi este imposibil să găsească fericirea
celui care nu face nimic îi este imposibil să găsească fericirea
apoi a tăcut ascunzându-se parcă după gulerul cămășii șifonate
m-au părăsit toți dragul meu coleg
m-au părăsit toți
i-am spus că mă grăbesc dar că îl voi căuta zilele următoare
m-au părăsit toți dragul meu coleg
m-au părăsit toți
ochii i-au căzut într-un timp uitat plin de tristețe
sunt singurul metafizician în viață mi-a mai spus
photography: Ovidiu Manoilescu
vineri, 14 februarie 2014
get the picture
dispar zilele norii străzile cămășile fotografiile dispar vertebrate și nevertebrate dispar canale și canale anale tv dispar semne de circulație și semne de punctuație dispar expresii și impresii dispar îngeri mame locuințe câini motani prieteni emoții comoții și promoții dispar pentru totdeauna și întotdeauna când te aștepți mai puțin dispar bucăți din tine furate uitate pierdute distruse ucise pentru că totul se înlocuiește pentru că suntem locuibili și înlocuibili în același timp același timp nu reușim să-l împărțim
un întreg mie
un întreg ție
frate ia și tu puțin din iluzia asta în care credem amândoi și care nu folosește niciunuia
vreau să zic păstrați păstrați tot
ce ne rămâne e doar ce n-a dispărut încă
photo: evgenia rudaya
Publicat de
Gabi
la
2/14/2014 12:18:00 a.m.
0
comentarii
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!
Distribuiți pe Twitter
Distribuiți pe Facebook
Etichete:
gabriel bota,
get the picture,
photography,
poezie,
time
Abonați-vă la:
Postări (Atom)