luni, 29 august 2011

un fel al tău ciudat












tu ai ceva al tău ciudat
când păşeşti luminile ţi se opresc sub tălpi
şi aşa reuşeşti să-mi apari
doar în siluete ce amestecă albul în negru

acum ai o panglică roşie pe ochi
din piele dau să-ţi crească frezii bizare
şi-ntre buze parcă-ţi sunt strânse
destinele tuturor oamenilor
şi reuşeşti cumva... să taci

tu ai ceva al tău inexplicabil
poate un fel de ploaie necăzută din nori
poate un fel de nor neatârnat de cer
dar de durut
te doare fiecare lumină din mine
pe care sub tălpi o opreşti

vineri, 26 august 2011

ascuns












m-am ascuns
în umbra sânului tău drept
de unde adorm şi curg
şi-nchid crepusculi-n noapte
să nu-mi deschizi ochii
până când nu termin de numărat
un infinit de vise

luni, 22 august 2011

acea toamnă












o să vină şi acea toamnă
în care zilele se-nchid în ploi întunecate şi mărunte
în care închidem ochii mai des
şi ne prefacem că totul poate fi un mister
o să vină şi acea toamnă, îţi spun,
mă vei găsi într-un bistro vechi
unde voi bea o cafea gri
şi-mi voi pune viaţa-n... cuvinte

duminică, 21 august 2011

plimbare












nu mi-am pus nimic în picioare
şi-am ieşit să mă plimb
tocmai azi
mă ascund pe furiş în oamenii de pe stradă
şi le trăiesc vieţile în câţiva paşi
de fapt îmi voi lăsa lumea din mine în ei
să se descurce cu ea
măcar atât
cât fumez o ţigară

joi, 18 august 2011

vreau












vreau ca dimineaţa să mă scald în aurore
şi să dau jos de pe mine noaptea ca pe o haină purtată prea mult
ziua vreau ca oamenii să zâmbească prosteşte de mult
vreau să fiu primul care zâmbeşte prosteşte de mult
vreau să beau apă scursă din ceruri fără nori
şi mai vreau ca pe buze să-mi crească flori imense de mac
iar ţie... ţie vreau să-ţi fiu urma de sutien lăsată adânc în piele
vreau să-ţi fiu mirosul sânilor seara
când ochii ţi se închid sub florile mele de mac
şi adorm

luni, 15 august 2011

se juca de-a toamna












încă de dimineaţă
a lăsat cerealele să se înece în lapte
şi-a îmbrăcat blugii proaspăt spălaţi
şi cămaşa albastră
a ieşit în grabă
prin oraş
pe străzi
ea se juca de-a toamna
îmblânzea frunzele-n cădere
şi ploaia
era mai caldă

acum închide vara sub pleoape
şi-a aprins o ţigară
de-aia subţire cu puţin gudron
şi buzele-i tac în zâmbet

de-aş fi fost fum până în inimă
i-aş fi ajuns

şi toamna în mine s-ar fi oprit

vineri, 12 august 2011

am fost (şi) dumnezeu


mi-am adus aminte ce am visat coridoare lungi ce formau un labirint alb geometrii amestecate de jur împrejur gratii multe gratii ce unesc galaxiile între ele alb alb alb alb fără nuanţă întinşi pe o podea calmă ca un câmp de luptă alunecaţi cu sufletul în rai sau iad nimeni nu ştie stau pacienţi cu ochii blocaţi în lumi înfricoşătoare ce-şi leagă corpul în lanţuri şi tifon ca să nu scape din ei nu vrem să evadăm din noi îmi strigau clipe de groază traume psihice incubi şi succubi cu limbi spălăcite amestecaţi în spirale prinse de candelabre învechite ce se transformau apoi în doctori cu mănuşi de latex ce dezgroapă resturi de îngeri şi demoni din fiecare şi se joacă apoi sudoku pe coli de hârtie infinit de mari nimeni nu scapă n-are cum să scape cine moare mort rămâne

eu am trecut prin lumile tuturor şi-am fost dumnezeu cântând la un fel de flaut iar cerul se calma cu zoloft pentru un moment am fost reflecţia tuturor într-o oglindă din spatele pleoapelor şi i-am salvat pe toţi de la înecul în personalităţi multiple până înspre dimineaţă când am fugit din visul ăsta într-altul unde eram făcut din lavă şi aruncat într-o inimă de fecioară

joi, 11 august 2011

metempsihoză


pune-mă în orice viaţă
trăieşte-mi din iluzii
zdrobeşte-mă de secunde
scaldă-mă-n furtuni de august
şi lasă-mi îngerii din mine
să iubească femei ce umblă-n tălpile goale
pe marginea lumii



pune-mă undeva
acolo după marginea lumii
unde negrul nu are 47 de nuanţe
unde nu respir morfină
unde nu trebuie să înţeleg nimic
unde nu ştiu să înţeleg

pune-mă în orice viaţă
poate într-o viaţă în care nu ştiu
că pot visa că pot iubi că pot trăi

împăcarea fiinţei



azi în timp ce treceam strada am pus sub paşi toate vieţile pe care le-am trăit şi le-am lăsat acolo pe asfalt să fie ucise de gaze de eşapament
când am ajuns pe partea cealaltă de drum eram doar un obiect descompus geometrizat desprins dintr-o pictură de braque cu un baton de mars în mâna sub formă de a mic


fac diferenţa dintre noetic şi noematic dar nu o să stau să explic ce înseamnă asta fiindcă acum nu mai am timp

luni, 8 august 2011

în deconstrucţie


deschide ochii încearcă măcar acum să vezi ceea ce stă ascuns când sunt tranşat în bucăţi de carne macră şi împrăştiat pe o masă de alamă ca în lecţia de anatomie a domnului tulp miroase-mă îndeaproape ca pe prima noapte de mai vezi de ce-mi stă sângele blocat în vene şi de ce în ventricule n-am decât numere pe cerul gurii nu sunt negru şi degetele-mi sunt galbene doar de la fumat găseşte orice dar găseşte ceva aplică dacă vrei analize spectrale sau derivate calculează-mă trebuie să te întrebi cine îl cunoaşte pe nietzsche mai bine decât mine şi să te mai întrebi de ce nu am mâncat niciodată shaorma nici măcar nu sunt sigur că aşa se scrie corect de fapt ce crezi că am tot vrut să-ţi arăt dar idealist fiind am crezut că lumea-i mişto şi am tot aşteptat să descoperi tu? şi încă ceva nu mă lua din context fiindcă voi fi lipsit de sens dă-mi un sens absurd de simplu degeaba încerci să mă cauţi printre cuvinte cuvântul meu nu s-a inventat sau poate că mi-a rămas blocat în trigonul carotic rătăcit ca orice altceva din mine nimic la locul lui nebunia sau moartea asta e soarta nenorocitului care obişnuia să-şi trăiască propria lume în-măr-murit

găseşte orice dar găseşte ceva

vineri, 5 august 2011

„eat shit fuck kill and die”


the sun hurts my eyes nu am celule în mine şi nu voi muri de bătrâneţe hiptonizat îmi aduc aminte amintirile altcuiva de picioare am legată o bucată de carton pe care scrie 1313 şi câteva fermoare pe abdomen care se pot deschide dacă vrei să pui ceva în mine sau să iei ochii mei sunt albaştri nu sunt ochii mei eu am ochii verzi doar dacă e toamnă în rest sunt doar speriaţi sensul vieţii „eat shit fuck kill and die” îmi şopteşte sade marchizul simt zilele în sens invers
de ce eu sunt eu
e complicat
mai pun întrebări
cât e ceasul
cum mor oamenii
ce înseamnă pentru totdeauna
?
eu fumez mult şi dragostea omoară mai ceva ca şi cancerul
EU NU POT DISTINGE ÎNTRE ILUZIE ŞI REALITATE trăiesc un amestec spaţiul şi timpul se amestecă în mine trebuie să aleg dar dacă nu aleg totul va rămâne posibil există doar ceea ce nu există încă doar ceea ce ştiu că ar putea să existe nu vreau să-ţi dau fiinţă în mine trăieşti mai bine jump in deep water n-am decât îmbrăcămintea asta sunt învelit de mirosul tuturor femeilor din lume şi dorm într-un câmp de maci viaţa se schimbă de la un răspuns un cuvânt amestecă timpul şi spaţiul aş putea avea tot atâtea vieţi câte cuvinte am rostit dacă n-aş fi avut limbă n-aş fi existat toată lumea vrea să schimbe trecutul sau viitorul dar nimeni prezentul ce vezi în mine ce cuvânt rostit te-a schimbat
?
nu mai am endorfină în mine şi nu mai eliberez feromoni
trăiesc după principiul entropiei nimic mai mult

joi, 4 august 2011

„the weary kind”



suntem întinşi pe patul lui procust dacă n-aţi ştiut mie mi se face operaţie pe suflet
17 siluete cu ochii negrii mă înconjoară am o gaură în piept cât o galaxie şi un suflet de mărimea frunzelor de cireş soarele inundă începutul de toamnă lumina acoperă tulburările obsesive depresiv-anxioase de mâine e toamnă mă prind cu toamna de mâini şi mă ţin strâns ca într-o colivie de lemn mi se dau să înghit culori şi realităţi şi realităţi colorate mi se fac masaje sunt pus la dietă mi se ia sânge venele mi se scurg în pâmânt precum rădăcinile pe spate am ventuze 17 siluete cu ochi negrii intră cu mâinile cu picioarele cu ţâţele cu totul în mine şi mă inundă şi folosesc pense de smuls limba şi sub ultraviolete îmi pun visele visele mele sunt moarte şi logica a murit şi dumnezeu nu se simte bine pe acoperişul lumii mele sunt un obiect cercetat cunoaşterea structurei clarifică formarea şi transformarea obiectului cercetat urăsc structuralismul ce melancolie simplă trăiesc sau manie sau demenţă sau idioţie am o cămaşă de forţă din epidermă de înger 17 siluete cu ochi negrii încearcă să-mi străpungă sufletul mă pun sub duşuri reci îmi dau comprese cu muştar substanţe vomitive sufletul nu-l puteţi scoate din mine ce gust dulce de clorpromazină am sub limbă am surplus de cromozomi şi aştept ziua de mâine de mâine vine toamna şi cu mâinile voi fi ancorat de ea toamna eu visez toamna doar eu visez şi tremur frigul îmi face bine şi aerul curat şi ploaia adâncă şi mocirla nu-mi cereţi nimic sunt mai mult decât gol

în inimă să-mi căutaţi inima mea nu are colţuri resuscitaţi-mă

marți, 2 august 2011

aici, jos




hai până jos
aici unde eu stau întins
aici unde urechile mi se ating de piatră
şi aud... tăcerea tuturor paşilor




stau confortabil
sunt jumătate pământ jumătate cer
acopăr cu spatele flori ce nu vor mai zări primăvara
din mâini presar trigonometrii subtile
iar de jur în prejurul meu
filosofiile trăiesc şi mor
neînsemnat

aşa că hai până jos
nu-ţi mai aduce aminte nimic din mine
uită-mă prin nuferi albi
doar aşează-te
şi-ascultă cum sună iarna şi vara laolaltă
într-o secundă fără ecou

trăieşte-mi o altă viaţă

aici, jos,
eu dorm somnul umbrelor
şi tresar doar când ploaia îmi explodează pe sprâncene

trăieşte-mi o altă viaţă