1. pentru a fi fericiţi, trebuie să renunţăm la adevăr?
2. de câte ori trebuie să ne bucurăm în viaţă pentru a putea spune că suntem fericiţi?
3. dacă întotdeauna vom avea dorinţe nesatisfăcute, înseamnă că nu vom ajunge niciodată să cunoaştem fericirea?
4 comentarii:
1. desi ignoranta este de multe ori o binecuvantare :)) cred totusi ca fericirea trebuie sa aiba la baza adevarul. sper...
2. nu stiu daca fericirea se compune din scurte momente de bine. eu o vad mai degraba ca o stare continua. dar recunosc ca nu stiu prea multe despre ea :) deci sunt sanse mari sa ma insel
3. da. morala: lasa dorintele de'o parte...cu cat iti doresti mai mult cu atat vei fi mai nefericit (Osho)...dar nedorindu-ti nimic cum vei cunoaste fericirea?!
daca ar fi sa dai o reteta a fericirii, ce ai "pune" in ea?
1. nici vorba, e absurd, fericirea e incompatibila cu minciuna
2. bucuria e una, fericirea e alta
3. hm ... parca, atunci cand a scris "jurnalul fericirii", Steinhardt era la racoare, nu?
1. Fericirea nu e incompatibilă cu minciuna: ea poate fi complementară. O minciună bună te poate face fericit! Fiecare ştie că există plăceri nefaste şi suferinţe utile. Adevărul de multe ori poate fi crud! Asta nu înseamnă că mă poate face fericit! Şi cum adevărul de cele mai multe ori produce durere.....!
2. atâta timp cât obiectul dorinţelor noastre rămâne îndepărtat, el ni se pare superior tutor celorlalte lucruri - îndată ce îl obţinem, dorim altceva şi aceeaşi sete de viaţă ne ţine treji mereu! întotdeauna ne lipseşte ceva...prin urmare vor fi multe momente în care sperăm că o să ne bucurăm...!
3. nimic nu depinde noi în afară de voinţă! dacă înţeleptul e liber, nu este pentru că ar fi renunţat să dorească, în sensul obişnuit al cuvântului; este pentru că nu are alte dorinţe decât cele a căror satisfacere depinde de el: el nu doreşte decât ceea ce este capabil să vrea. Pe de altă parte, fericirea constă în satisfacerea înclinaţiilor noastre, a tuturor dorinţelor. Tocmai de aceea conceptul este nedeterminat: toată lumea vrea să fie fericită, dar nimeni nu ştie exact cum! Vom avea întotdeauna dorinţe nesatisfăcute, prin urmare, nu vom fi niciodată pe deplin fericiţi. Putem visa la fericire, nu reuşim însă niciodată să o gândim, cu atât mai puţin să o trăim!
iti ceream o reteta...cateva ingrediente. mai astept :)
Trimiteți un comentariu