Astăzi, după cum se ştie, a fost ora pământului, sau, altfel spus, un demers conceptual-moral-ecologic cu multe speranţe în spate. Speranţe de schimbare, evident! De schimbare în mai bine. Evident! Odată cu stingerea luminilor în mai multe oraşe din lume, întunericul lăsat, m-a dus cu gândul la semnificaţiile acestei acţiuni. Dintr-odata, mi-am dat seama că stingând lumina în cameră, nu mai puteam scrie... Dar am rămas partizan cu ideea: am aprins o lanternă!
Dar nu despre asta este vorba aici. E vorba de "ceea ce depinde de noi". De ce stingem lumina? De ce vrem să ne cufundăm în întuneric? Pentru a atrage atenţia? Prin întuneric?! De multe ori, în marketing de obicei, se foloseşte lumina sau chiar mai multe lumini pentru a atrage atenţia. A cumpăra. Dar nah, până la urmă şi "a fi eco" se cumpără. Şi se şi vinde...
Până la urmă însă, acest model de comportament, "a te afilia la...", propune o anumită atitudine faţă de evenimente, faţă de lucruri, faţă de tot ceea ce se întâmplă. Pentru "a te afilia" însă, această atitudine, trebuie să fie în măsură să neutralizeze şi să anuleze orice fel de efecte negative emoţionale şi să ofere cheia spre "ceva mai bun". Altfel înseamnă bun. Trebuie să ofere cheia spre o libertate eco. Iar limitele vor fi absolut naturale.
Trebuie să stingem lumina pentru a ne ilumina!
Pe de altă parte, există lucruri care depind de noi şi lucruri care nu depind de noi. Ah, mai sunt şi lucruri care merită şi lucruri care nu merită. Aşa că, depinde de noi dacă stingem lumina şi atunci putem măcar să ne întrebăm dacă merită, sau, putem să ne spunem că nu merită să stingem lumina pentru că nu depinde de noi. Nimic. Şi în acest caz, asta ne defineşte...!
Eu cred că totul depinde de noi. De ce? Pentru că ceea ce depinde de noi se referă la lucrurile asupra cărora putem actiona , şi invers, ceea ce nu depinde de noi se referă la tot ceea ce nu provine din actiunea noastră.
Mai mult, tot ceea ce depinde de noi este prin chiar natura sa supus voinţei noastre: nimeni nu ne poate împiedica să facem acel lucru. De cealaltă parte, ceea ce nu depinde de noi nu are forţă proprie, ţine de altcineva. Întotdeauna de altcineva! Şi atunci cine e de vină pentru că nu faci ceea ce în mod natural depinde de tine? TU! Dacă vei crede că depinde de altcineva să facă ceea ce depinde de tine, atunci cu siguranţă ţi-ai inventat lipsa de întelepciune. Ca să nu spun direct, prostia!
Ne negăm libertatea pentru a fi liberi. Produc întuneric pentru a spera la lumină. Sună chiar poetic. Dar dincolo de demersul eco, există şi unul moral: pentru că depind de ceva, nu mai sunt liber să aleg!!! Alegerea îmi este impusă de libertate. Şi atunci mă luminez. Sau mă iluminez: sunt eco, sau aşa ceva...!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu