ultima dată

aşa
acoperit de iarnă
în spatele unei vieţi
în care-ai fi putut poate
să mă trăieşti
sunt
atât
cum sunt fără ca să întreb
de ce

astăzi
a nins în sufletul tuturor
nimeni
nu a scăpat
doar tu
m-ai găsit
într-un vis aproape uitat

nimic nu s-a schimbat
n-ai fi zis
parc-ar fi iarăşi cum era
pe-atunci
când ne gândeam că niciodată nu
mai poate fi
aşa

acum doar
acum

mâna mea te atinge
pe mână
această piele aceşti pori
îi ştiu pe de rost
firele de păr
firave
încă-ţi stau culcate
de când te-am atins
ultima dată

despre schimbarea de sens (revolutio)

de dimineaţă m-am trezit ciudat mai ciudat decât de obicei era lumină de iarnă târzie în cameră şi parc-aş fi vrut să spun cuiva bună dimineaţa dar am tăcut în mine cineva zbiera însă ştiu că nu-mi găsesc locul niciunde văd prea bine că ne-am săturat mai ales de noi lumea trebuie schimbată fiindcă nu mai are sens la asta mă gândeam în maşină când pe guerrilla era piesa aia 500 miles mi-am adus aminte de ce iubesc şi mi-ar fi plăcut să ştii că te trăiesc zilele astea mi-ar fi plăcut să mergem în pieţe împreună să dărâmăm guverne şi nebuni prin simpla noastră ţinere de mână şi-apoi spre seară să ne decidem greu ce comandăm de mâncare undeva într-un pub toţi ne văd doar noi nu vedem pe nimeni pentru că eu te văd doar pe tine şi-ţi ţin vreo teorie despre ce dă sens sensului iar tu încurcată îmi spui ce draperii noblesse ai găsit pentru casa pe care vrei s-o avem uite aşa să schimbăm noi lumea pentru că doar visând ne era de-ajuns cândva dar acum nu mai vrem să visăm şi cred că timpul nu rezolvă nimic doar ne face să uităm