miercuri, 1 februarie 2012

ultima dată










aşa
acoperit de iarnă
în spatele unei vieţi
în care-ai fi putut poate
să mă trăieşti
sunt
atât
cum sunt fără ca să întreb
de ce

astăzi
a nins în sufletul tuturor
nimeni
nu a scăpat
doar tu
m-ai găsit
într-un vis aproape uitat

nimic nu s-a schimbat
n-ai fi zis
parc-ar fi iarăşi cum era
pe-atunci
când ne gândeam că niciodată nu
mai poate fi
aşa

acum doar
acum

mâna mea te atinge
pe mână
această piele aceşti pori
îi ştiu pe de rost
firele de păr
firave
încă-ţi stau culcate
de când te-am atins
ultima dată

2 comentarii:

Cristina Drăgănescu spunea...

frumoase versuri

Ioana spunea...

Poate fi totusi inceputul unui nou drum..

Trimiteți un comentariu