dimineaţa asta
ochii mei văd şlapii covorul pluşat uşa de sticlă deschisă ce dă spre hol 12 paşi până în baie oglinda murdară de pastă de dinţi două mâini ce-mi acoperă faţa lungă osoasă încremenită adormită sub buze nici un cuvânt
dimineaţa asta
ochii noştri o văd pe atena lui phidias vulgară şi-a naibii de bună un fel de playmate cu tălpile-n sânge ce dansează pe musica mundana primul cuvânt ce se termină-n zdă lângă ea flori de maci triunghiulari creaturi hibride o mască de oxigen rămăşiţe dintr-o explozie toate adunate-ntr-un tablou expus printr-un vis decupat nu ne-aducem aminte ce cum am visat undeva cineva a strigat toată noaptea şi-am strigat şi noi dar dumnezeu nu aude vocea raţiunii oamenii se nasc şi mor atât de simplu e tot şi fiecare trebuie să se considere pe sine însuşi ca substanţă iar gândirea ca un accident al existenţei proprii nu nu nu iubim destul şi suntem în stare de mult mult mai multe idei un amalgam de cuvinte nenorocite cu astea
azi îl futem pe ăsta la cap
foto: Mauricio Silerio
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu