vineri, 1 aprilie 2011

În această primăvară te voi fi lăsat în urmă


În această primăvară te voi fi lăsat în urmă, să numeri zile şi nopţi fără ploaie, să-mi cauţi urmele într-un april cenuşiu ... de fapt, voi renunţa la toate vieţile posibile pentru un strop din ploaia ta!

Dacă ai şti să mă cauţi, m-ai căuta prima dată în tine... acolo eu stau ascuns, mă scurg în ţesutul tău şi-ţi dau culoare aprinsă globulelor din sânge ... de fapt, vreau doar să fur şi eu puţin din lumina văzută de ochii tăi!

Sunt dincolo de tine, sădesc cuvinte într-un pământ uscat ... voi aştepta cuminte să cadă prima ploaie de april pentru ca tu să culegi o metaforă sau două despre primăvara!

Poartă-mă în april, prinde ploaia pentru mine, lasă-te pe spate în iarbă şi înverzeşte-ţi pielea, culege şi un zâmbet de pe jos, din cenuşă ... pentru mine!

Aleargă, iubeşte, visează... pentru mine, citeşte-mi numele în prima stea ce cade!

Aşa se termină viaţa mea văzută prin ochii tăi!
Aşa se naşte primăvara ta care începe cu mine!

De fapt, în această primăvară,
din care iarnă mă trezeşti?

12 comentarii:

Lili spunea...

Foarte fain! Chiar imi place cum scrii! Felicitari!

S-Hell spunea...

place!

Cony spunea...

"Dacă ai şti să mă cauţi, m-ai căuta prima dată în tine... acolo eu stau ascuns, mă scurg în ţesutul tău şi-ţi dau culoare aprinsă globulelor din sânge ... de fapt, vreau doar să fur şi eu puţin din lumina văzută de ochii tăi!" - partea asta mi-a placut cel mai mult. Scrii foarte frumos !

Gabi spunea...

ma bucur ca v-a placut!:)

Bianca Dobrescu spunea...

:)
Din care iarnă?
Din iarna-n care te cufundasei..
Din iarna cu pistrui albi ce se lipise de sufletul tău, ce-ţi puse simţămitele la păstrare, la îngheţ, ca acum să renaşti ca o pasăre Phoenix, în plină splendoare, din proprie cenuşă

Gabi spunea...

din acea iarna...
din iarna pe care acum o privesc trecuta, din tine..
asa traiesc... topit in spatele irisilor tai, interpretand cu tampla culori, spunandu-le ochilor tai... ca e primavara! :)

Bianca Dobrescu spunea...

o primăvară nouă, una mai frumoasă, mai veselă, mai verde...
o primăvară în care, cuminţi, vom zburda prin păduri culegând ghiocei, tu în spatele irisului meu, eu voioasă, mai voioasă ca oricând..
recitând printre fulgere descântec de ploaie, apoi toate poezile pe care le ştiu..

Gabi spunea...

wow, asta e ceva nou Bianca! mi-a placut! :)

"sa inventam cuvinte
sa spunem poezii intelese numai de noi
asta va fi secretul nostru,
o ploaie dintr-un nor ce seaman-a geneza,
si daca primavara te va doare
nu e nimic, ma va doare si pe mine"

Bianca Dobrescu spunea...

să ne reinventăm din verde crud
şi roşu
să ne-aruncăm în primăvară
să uităm să trăim
într-o dimineaţă de sâmbătă
renunţăm la gravitaţie
şi ne regăsim
cu Pitiş pe fundal

Gabi spunea...

doar in zi de Sambata
ne descompunem in cuvinte.
muscatura luminii ma gasi in acea dimineata
in ochii tai
privind rasarituri de Sambete cu transformari si incheieri
de maine
fara aripi de lilieci o sa zbor

si Pitis soptea...sfarsitul nu-i aici...

Bianca Dobrescu spunea...

şi pitiş şoptea
„şi asta a fost totul
în acea zi de..”
şi eu, cu privirea aruncată
în zare
fermecată de minunata renaştere
fenomen neîntâlnit
în ţările din care vin
surâdeam
şi pământu-mi fugea de sub
picioare

iulia spunea...

Un romantic incurabil!

Trimiteți un comentariu