marți, 4 mai 2010

Un "alter ego"


Una dintre cele mai subtile istorii cu faimosul Nastratin Hogea (poveste relatată de Clement Rosset în cartea sa Loin de moi) spune că acesta se ducea într-o zi la piaţă, cu câte un harbuz uriaş sub fiecare braţ.

În faţa lui, vede un om care mergea la fel de repede, în aceeaşi direcţie, cărând şi el doi harbuji.
Veşmintele, corpolenţa, mersul acelui om erau identice cu ale lui Nastratin.

- Cine-ar putea să fie? se întrebă Nastratin.

Grăbeşte pasul, dar celălalt, care înainta în faţa lui şi căruia nu-i vedea decât spatele, face la fel.

- Nu cumva oi fi eu? se întrebă Nastratin, din ce în ce mai uimit. Pentru că, dacă nu sunt eu, atunci cine să fie?

Grăbeşte pasul şi mai mult, dar în zadar. Atunci, renunţând să-l mai identifice pe necunoscut, se opreşte, spunându-şi:

- La urma urmei, dacă cel din faţa mea sunt eu, la ce bun să mă ajung din urmă?



Dacă totul nu e, poate, decât un vis, cine e cel care visează?
:)

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu