anul șarpelui negru

am intrat în anul șarpelui negru
zilele astea sfinții se sinucid
cerul cade în fiecare secundă
cad și economiile lumii
iar noi n-o să ne mai recunoaștem

am albit ca dracu pe la urechi
de dimineață mi-am aruncat toate cărțile
doar CRP-ul l-am mai lăsat deschis
de kant nu mă pot lipsi

o să-mi pun toate tăcerile în palmele tale albe
cu liniile alea fine ce duc până la viața din mine
iar când te vei opri să mă-nvelești vei ști că
fiecare început are sfârșitul lui

chasing cars

din bucătărie se aude un zgomot
nu e nimeni doar o rătăcire a minţii mele
şi goethe liebnitz kant şi bataille
care mai fac atmosferă în rest
lipsesc multe aşa cum lipsesc şi eu
din viaţa ta

dar nu-i nimic până la urmă beau
acelaşi ceai de chimen
şi umblu prin bezna lumii
căutând întrebări la răspunsurile altora
fiindcă de-ale mele mi-e teamă

e din ce în ce mai frig
oraşul a rămas departe-n urmă
doar oamenii de zăpadă mai respiră
şi ştiu c-am fi mai liberi
dacă n-am crede-n libertate

am observat
mizeria de sub tălpi şi cea din inimă
e la fel de azi
pe dumnezeu nu-l mai iert
am hotărât şi nu mai contează
când mă voi lăsa de fumat

şi pe vremea lui kant ningea

în curând o să ningă
printre lumini şi moş crăciuni de tablă
pe străzi aglomerate de oameni
care aşteaptă să fie
mai buni

Busu nu anunţase la ştiri
am auzit-o doar zbierând la geam
fulgii moi i se topeau în palma nopţii
şi iar ningea pe furiş

mai fumez ţigara asta
un pahar de apă de la chiuveta
să nu uit să-mi iau în cameră
cred c-o să dorm
în curând o să ningă

kant n-avea dreptate
iubirea este o dorinţă
meta-fizică

black friday

o să trişăm i-am spus
apoi am intrat la medicul de familie
după reţeta de medicamente compensate
am mers în piaţă după legume
am luat şi-un kil de mere
şi doi covrigi calzi cu susan
m-a sunat tata să vadă ce fac
mi-a dat-o şi pe mama la telefon
să se asigure că-s bine
am tăcut dintr-odată
pe stradă erau doar
2 epiderme care se ating
în ceaţa strâpunsă de faruri de taxi

o să vină o vreme în care
federer n-o să mai fie campion

pe plopilor sunt şine de tramvai noi

acum am febră mai multe boli
dar sufletul acelaşi
nimic nu se schimbă
mănânc seminţe şi 3 mere ionatane
seara ştiu
doar eu nu uit

pe plopilor sunt şine de tramvai noi
am probat o mie de geci
la second-handul din centru
oraşu-i la fel ca şi atunci când
inima ta era vie

niciodată n-am plecat
niciodată n-am ştiut să rămân

45 de zile până la apocalipsă

voi toţi îmi vorbiţi despre mine habar n-aveţi nici eu n-am habar ce sunt de ce nu sunt apoi plecaţi seara e la fel de groaznică mă uit minute-n şir în oglindă în baie arăt mai bine mai bine ca ieri am venele întregi mă spăl pe dinţi mai sunt 45 de zile până la apocalipsă îmi place să număr am multe obsesii cea mai gravă eşti tu dar nu-i nimic la iarnă nu vreau niciun cadou la iarnă mă vei lua de mână mănuşile mele de lână vor fi ochii tăi ochii mei văd mult văd cum viaţa mea va fi regăsită de altcineva am obosit happy days are over de dimineaţă am aflat că obama e iar preşedinte nimeni nu mai crede-n moralitate totul e cool şi pizdos dar ştiu că viaţa nu-i nici măcar un banc prost nimeni nu se joacă cu noi noi suntem marionetele propriilor noastre vieţi şi n-avem unde fugi chiar dacă dorinţa de a fugi e cea mai puternică de mâine întotdeauna de mâine va fi mai bine atât de simplu ne minţim atât de simplu trăim am uitat să-mi ud florile florile au nevoie de apă aşa cum eu am nevoie de tine dar ăsta-i un secret pe care n-o să-l afli cine ştie unde-o să mă pierd acum merg să mănânc alune de pădure paracetamol sinus algocalmin două trei pahare de whiskey mă vindec mă curăţ mă tratez mai sunt 45 de zile până la apocalipsă

dacă uneori poate fi niciodată
niciodată nu poate fi uneori