am intrat în anul șarpelui negru
zilele astea sfinții se sinucid
cerul cade în fiecare secundă
cad și economiile lumii
iar noi n-o să ne mai recunoaștem
am albit ca dracu pe la urechi
de dimineață mi-am aruncat toate cărțile
doar CRP-ul l-am mai lăsat deschis
de kant nu mă pot lipsi
o să-mi pun toate tăcerile în palmele tale albe
cu liniile alea fine ce duc până la viața din mine
iar când te vei opri să mă-nvelești vei ști că
fiecare început are sfârșitul lui
1 comentarii:
prin liniile mainii mele
iti scriu pasii de destin
cerneala sufletului meu
e tot albastru-pelican
iar linia vietii te cam scrie
cam mult cu dor in poezie
iar cea a sufletului este
un infinit dintr-o poveste
un infinit de val ultramarin
ce te-nveleste spre simtire
si spre adancul nesfarsit
al unei muzici creatoare
de destin..
descopera acolo acel sfarsit
ce cere-n paradoxul lui
speranta unui visator
entuziast artist cu dor
ridica-ti ochii spre Cuvant
acolo sta iar, Inceputul...
Trimiteți un comentariu