miercuri, 19 decembrie 2012

chasing cars









din bucătărie se aude un zgomot
nu e nimeni doar o rătăcire a minţii mele
şi goethe liebnitz kant şi bataille
care mai fac atmosferă în rest
lipsesc multe aşa cum lipsesc şi eu
din viaţa ta

dar nu-i nimic până la urmă beau
acelaşi ceai de chimen
şi umblu prin bezna lumii
căutând întrebări la răspunsurile altora
fiindcă de-ale mele mi-e teamă

e din ce în ce mai frig
oraşul a rămas departe-n urmă
doar oamenii de zăpadă mai respiră
şi ştiu c-am fi mai liberi
dacă n-am crede-n libertate

am observat
mizeria de sub tălpi şi cea din inimă
e la fel de azi
pe dumnezeu nu-l mai iert
am hotărât şi nu mai contează
când mă voi lăsa de fumat

1 comentarii:

maskirovka spunea...

în primul rând, melodia dă grație poemului, par așa să comunice bine. prima strofa e foarte bună, se vede că ai ceva poetic nativ care nu necesită multe artificii. la strofa a doua-a,dar nu-i nimic, fiindca, vine să explice, lasă cititorul să înțeleagă ce vrea. as termina poemul la versul, pe Dumnezeu nu-l mai iert. Cred că dacă postezi pe agonia.ro poemul ăsta ai putea ieși de la atelier.

Trimiteți un comentariu