marți, 21 februarie 2012

21 februarie, 20:01












e o zi de marţi ca oricare alta în care mă găsesc greu la cât de uşor îţi este ţie să mă pierzi nu-mi vine să fac nimic îmi trec prin cap tâmpenii întrebări inutile ce gust are conştiinţa ce formă are o secundă cum de ce când unde sunt nu ştiu de ce dimineaţa mă urc în maşină mai întâi mă opresc pe undeva să beau o cafea apoi merg la servici vorbesc o zi întreagă la telefon despre cifre strategii business planuri rahaturi necesare care-mi ocupă jumate din viaţă şi-aştept ceva niciodată n-am ştiut ce de-asta poate şi zilele mi se par la fel şi mi-ar place să trăiesc o zi în care să nu ştiu ce zi e să stau la masa de scris să dau cuiva cuvinte în dar şi să cred că nu se mai poate întâmpla nimic rău să iubesc în neştire să iubesc din neştire iar tu să fii pe-aproape doar pe-aproape ar fi de-ajuns însă azi nu e o astfel de zi e doar una în care scriu acest poem ca pe o pagină de jurnal pe care nu sunt sigur că o voi mai reciti vreodată şi pe care-o închei aşa

a mai trecut o zi pe care-am trăit-o nefiind
dar încă ştiu să respir



foto: Kemal Kamil Akca

1 comentarii:

Anonim spunea...

Am citit ce ai cris tu mai sus si nu imi pot reveni.Ma intreb cine esti tu cel de azi,un om de litere se pare.Desigur ca esti departe de perioada copilariei in care erai ca un burete in a absorbi putinul pe care eu ma straduiam sa vi-l transmit in materie de profil muzical banal.Ma intreb daca ti-a folosit la ceva tot ce am facut noi atunci in anii 1995,tie omul daruit scrisului.Care este parerea ta?Sunt impresionanta.

Trimiteți un comentariu