duminică, 13 noiembrie 2011

înserare












s-a înserat ca dracu de tare şi nici n-ai observat că lumina din noi s-a scurtat de ceva vreme că mie mi-au crescut aripi rigide de frunze-ngheţate în umeri dar încă ştiu să iubesc cu gura cu ochii cu orice inimă mai bine decât dumnezeu că-n spatele dinţilor încă mai am mii de metafore pe care ţi le-aş pune direct în lobul urechii şi într-o secundă porii pielii ţi-ar exploda că eu încă sunt eu şi toamna nu pleacă din mine şi eu trăiesc doar toamna şi mă preling în şi după răni metafizice şi înţeleg tot ce e de neînţeles în rest nu înţeleg nimic şi chiar şi aşa ţi-aş mai adormi doar o dată sub încheietura mâinilor în arome fine de lămâie de unde să nu mai cred în sfârşit în infinit în totul sau nimic şi te-aş lăsa să-mi visezi şi nu te-aş opri... dar uite că iarna a venit şi iarna asta tu-mi spui că nu mai ştiu să zâmbesc dar de ce-aş mai zâmbi oricum s-a înserat ca dracu de tare astăzi ieri de ceva vreme în orice zi trăită netrăită...

3 comentarii:

Anonim spunea...

gandurile mele..scrise de tine

marinelam spunea...

bestial! un baiat care scrie si scrie frumos. ma inclin. un sfat: mai pune si ceva semne de punctuatie. mie una mi-a fost un pic cam greu sa citesc fara ele. parerea mea, fara suparare. in rest, bafta si bravo!

Anonim spunea...

Lipsa semnelor de punctuatie sunt sarea si piperul acestor scrieri, dupa parerea mea :)Frumos ! Felicitari Gabriel !

Trimiteți un comentariu