am aşteptat mult azi mai mult decât oricând fără ca să ştiu ce şi de ce aştept dar aşa m-am trezit cu această senzaţie că trebuie să aştept şi-am aşteptat în timp ce-mi beam cafeaua vreun sfârşit de lume vreo apocalipsă neanunţată sau măcar vreo iarnă bizară în care nimeni nu ştie cum e să ningă şi încă beau cafea şi încă aştept şi mă strecor în oameni pe care nu-i cunosc şi le imaginez vieţile pe care niciodată nu le voi putea trăi şi le trăiesc vieţile pe care întotdeauna şi le-au imaginat şi le sunt distanţa dintre ei şi ei pentru că e mai uşor pentru că e mai imposibil pentru că refuz să trăiesc în mine pentru că nu ştiu ce sânge îmi bate în inimă acum pentru că şi între mine şi mine e ceva poate tu poate orice poate oricine şi poate că de-asta aştept aştept să-mi spui de nu ştii cumva cu mine ce-o mai fi dar aştept degeaba şi aştept demult şi nici cafea nu mai am şi e deja seara şi mă întreb ce dracu aş putea să aştept dacă nu ştiu ce mă aşteaptă...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu