vineri, 2 septembrie 2011

somn












mi-ai adormit prin mine
şi m-ai lăsat în noroiul zilelor ploioase
să-mi număr cuvintele nerostite
prin şoaptele altora, ca să nu-ţi tresar
şi parcă văd că doar la primăvară te vei trezi
şi-ai să mă-ntrebi undeva într-o dimineaţă
aşa fără vreo urmă de vinovăţie sacră
dacă avem lapte la cafea

3 comentarii:

Delilah spunea...

"mi-ai adormi"? interesanta combinatia,mai ales ca pana acum poemele de somn nu erau un simplu mie imi esti suficient...totusi,de unde vinovatia sacra?:D

anamariadeleanu spunea...

mai gasim, cu putin noroc si cu multa tandrete si dragoste de poezie, la Jacques Prévert

Gabi spunea...

"mi-ai adormit" trimite catre un "celalalt" constituit prin mine, pe care il detin voit... raportarea se face la noi! ;) iar inocenta poate fi culpabila...de aici vinovatia sacra!

multumesc de semn!

Trimiteți un comentariu