În fiecare moment încercăm să ne autodepăşim, să ne autoevaluăm, să ne autoconservăm, să prevenim, să fim altfel... Facem tot posibilul să cunoaştem tot, să avem controlul, să trecem peste condiţii! Regulile nu mai există pentru noi fiindcă le considerăm uşor de încălcat. Distrugem repere fiindcă am încetat să le mai examinăm.
Ne-am creat o lume ireală şi eronată în care nu ne mai pasă de nimic. Decât de noi! Asistăm la o pierdere brutală a tuturor valorilor. Adevărul, dreptatea, binele, fericirea au devenit texte de fabulă....
De fapt, ne place să ne încălzim de la lumina unei lanterne ce atârnă deasupra noastră!
De ce să mai credem în lucruri durabile, în indivizi? Nu e mai bine să fim hiperindivizi autodepăşiţi, autoevaluaţi, autoconservaţi, autopreveniţi? Ah, poate e mai uşor, nu neapărat mai bine... Realitatea proprie pe care ne-am creat-o e pe bună dreptate plină de elemente eterne şi definibile care pentru noi au sens. Asta era: sensul nostru suntem noi! Cu cât suntem mai aproape de noi cu atât mai mult credem că nimeni şi nimic nu mai contează! Spaţiul pe care mi l-am creat este al meu, numai al meu, este personalizat, amprentat şi apărat ca o cetate!
Dar mai sunt şi cei care îşi revendică iluzia. Să însemne asta că se acceptă ficţiunea că există lucruri fixe?
„- Ce faci de dimineaţa până seara?
- Încerc să fac ceva ca să nu mor!
- Şi reuşeşti?
- Decomdată, da!”
Nu cred în nimic. Şi asta mă face cel mai credibil!
2 comentarii:
"Nu crezi in nimic. Si de aceea esti credibil". Nimic mai eronat, dar si gresit in acelasi timp. De ce crezi ca daca folosesti fraze fara sir, pesimiste si totusi goale de continut, nu poti sa crezi in ceva totusi, in ceva viabil si material vreau sa zic. Chiar daca in ziua de azi "suna ca dracu" materialismul dialectic, este timpul sa privim intr-un mod mult, mult mai materialist vremurile pe care le traim, (nu ma refer aici la materialismul material, sa nu ma intelegi gresit). Avem atatea de facut cu viata noastra de zi cu zi, incat nu e timpul de visat cu ochii deschisi.
dupa cum spuneam era vorba de la inceput despre o incercare de "nihilism"! Mai mult, constatarea pe care am facut-o cu privire la conceptul de "hiperindivid" este vizibila si are urmari destul de puternice atat la nivel social cat si politic: implicarea, spiritul de echipa, solidaritatea, participarea la viata sociala sunt extrem de scazute si asta nu poate decat sa explice modul nostru de raportare in viata noastra sociala. Pe de alta parte, pentru a cuprinde esenta trebuie folosit actul prin care intelectul surprinde un fenomen, o notiune, un rationament, fie determinandu-i cauza, fie prin intermediul gandirii: intelegerea! Intelegerea este un mod de a cunoaste un ordin intuitiv si sinectic prin care se surprinde un fenomen in sensul lui global! :)
Trimiteți un comentariu