luni, 25 ianuarie 2010

Despre ce înseamnă a schimba ceva


A schimba calul pe măgar sau capra pe gâscă, sau cioara pe pupăză, se spune atunci când dai un lucru bun și primești altul mai prost în schimb.
Ma gândeam într-o zi la lucrurile pe care le facem in viaţa de zi cu zi. La ce dăm, la ce primim în dragoste, în relaţiile sociale cu prietenii, cu oamenii pe care i-am cunoscut întâmplător, cu oamenii pe care i-am cunoscut prea puţin dar întotdeauna ne-am dorit să-i cunoaştem mai mult, cu oameni pe care ii cunoaştem prea bine şi dorim sa-i schimbăm, cu oameni care ne cunosc şi doresc să ne schimbe ş.a.m.d. De fapt, mă gândeam la schimb. La ce schimbăm, cu cine schimbăm şi mai ales cum ne schimbă ceea ce ne schimbă voit sau nu.
Pe scurt, un schimb şi (sau) o schimbare ne modifică, ne transformă, ne (în)locuieşte, ne tratează. Poate vă surprinde acest din urmă sens. Pe mine nu. Întotdeauna am căutat să schimb ceva la mine şi la alţii. Este un defect al inadaptatului la uzual, la traditional , la frecvent. Şi am vazut astfel în schimbare un mod clinic de rezistenţă. Mă tratez cu ceea ce schimb pentru a mă face schimbat, pentru a mă redescoperi, pentru a fi întotdeauna altcineva dar acelaşi. Alţii ar spune că mă tratez cu ceea ce schimb pentru a fi actual sau „la modă”. Pe de altă parte, schimb ceva din nevoia de a mă păstra, din nevoia de a mă supune unui schimb, din nevoia de a căpăta o altă formă sau un alt conținut. Astfel, schimbarea nu provine doar din impresia de necesitate internă care se degajă din ea ci reprezintă chiar conştiinţa prezentă a schimbului, ea manifestă în sensibil schimbarea. Ca idee.
Ce schimbăm? Schimbăm opinii, neveste, mai ales, şosete, lenjerie, schimbăm postul radio sau tv (oricum ne place să ţinem telecomanda în mână mai tot timpul – bărbaţilor mai ales – se poate spune astfel că ne place să deţinem controlul schimbării pe care cu siguranţă o facem), schimbăm poze pe mess, schimbăm experienţe (asta niciodată nu am înteles-o, în sensul că o experienţă este unică şi prin sensul ei nu poate fi schimbată, dar...), schimbăm job-uri şi joint-uri, peisajul,mobila, mediul, schimbăm erori (erorile sunt rareori comise în mod deliberat, ele rezultă cel mai adesea din grabă, inadvertenţă sau ignoranţă: astfel, erorile noastre nu angajează responsabilitatea decât într-un mod foarte slab, astfel, putem schimba erori. Deh! E uman!). Ce mai putem schimba? Putem schimba şi greşeli, în sensul că „omul din greşeli învaţă”, deci trebuie sa greşească pentru a învăţa! Mai schimbăm şi legi, ordonanţe, guverne, mai ales guverne, schimbăm idioţi cu alţi idioţi, schimbăm colacul la budă o dată pe an, schimbăm mijloace de transport, reguli (regulile oricum sunt făcute pentru a fi schimbate – vedeti cum omul creează pentru a schimba!), schimbăm scutece, mai ales scutece.
Ce se schimbă? Clima. Mai ales clima! Geamurile cu termopane, se mai schimbă oamenii, sau altfel spus, oamenii se mai schimbă! (asta in sensul de scuză penibilă ori lipsă de argument; ultimul argument de fapt!); corpul se mai schimbă (în sensul că, corpul ne exprimă pe noi înşine, punând în evidenţă fiinţa noastră – schimbarea întru fiinţă sau fiinţare, deh! - şi, din acest motiv, trebuie întreţinut şi perfecţionat la nesfârşit cu cea mai mare grijă; corpul se presupune a fi spaţiul desăvârşirii noastre, adică trebuie perfectionat fizic şi mental tot timpul pentru că noi nu suntem niciodată mulţumiţi de noi, deci trebuie să ne schimbăm tot timpul pentru a ne admira şi a fi admiraţi, iarăşi, intelectual sau fizic; pe scurt, ne schimbăm corpul pentru că ne dorim, corpul se schimbă pentru că nu rezistă, adică îmbătrânim, adică ne ducem dracului!). Ce se mai schimbă? Ah, era să uit: se schimbă viteza atunci când conducem, se schimbă ordinea mondială, se schimbă alimentaţia şi devenim mai eco, sau redevenim pentru că ne-am dat seama că era mai bine acum vreo câteva sute de ani; se mai schimbă manualele şcolare în fiecare an, se schimbă moda şi culorile care vor fi purtate anul următor, se schimbă look-ul din când în când - pentru că mai ai nevoie şi de o schimbare! – se schimbă pumni, se schimbă societatea, se schimbă realul pe „flacără vie”, se schimbă extensia, se schimbă esenţa (paradoxal pentru că esenţa este până la urmă în opoziţie cu accidentul, este ceea ce constituie natura permanentă a unui lucru, independent de ceea ce se schimbă) adică se schimbă ceea ce ne defineşte, asta dacă ne-a definit ceva cândva! Se mai schimbă ora de vară cu cea de iarnă şi invers, permisul auto, buletinul (adică ne mai schimbăm din când în când şi identitatea, deci esenţa), se mai schimbă parola de yahoo şi gmail, se mai schimbă sânii (deci corpul şi desăvârşirea), se mai schimbă prostia pe idioţenie şi maşina pe bicicletă pentru a nu polua. Ah, se mai schimbă slănina pe kaiser, ROL in RON, mai sunt şi case de schimb, se schimbă chiar şi identitatea, adică eu-l, unitatea gândirii mele. Asta dacă mai gândim. Asta dacă mai avem ce gândi. Asta dacă nu am schimbat-o deja. Ce se mai schimbă? Se schimbă viaţa nene! Viaţa se schimbă! Se schimbă totul, pentru că totul trebuie schimbat!
Ce nu poate fi schimbat? Caseta la casetofon pentru că nu se mai produc; nu poate fi schimbat timpul (in sensul că, departe de a fi o referinţă unică, universală şi absolută pornind de la care fenomenele în ansamblul lor ar putea fi normale, timpul este deci un sistem de relaţii, ceva relativ, depinzând de istoria oamenilor şi de structura experienţei noastre şi astfel nu se schimbă), prostia (după sloganul: „prost ai fost, prost rămâi” sau „nimic nu se pierde, totul se transformă), faptul că ai făcut sex neprotejat, dorinţa de a face sex oricând, oricum, cu oricine - de sex diferit- trecutul nu poate fi schimbat, istoria, sms-urile de informare pe care ţi le trimit cei de la orange pe telefon şi te agasează, spam-urile, condamnările la moarte, razboaiele, încă o dată prostia, metamorfoza şi „pupatul în cur” la locul de muncă. Cunoscătorii ştiu de ce! Nu mai poate fi schimbat faptul că Hitler a existat (sau că a murit), faptul că Freddie Mercury a fost gay, realitatea nu poate fi schimbată, nu se mai poate schimba un ID pe Faceebook odată ce te-ai înregistrat, nu se mai poate schimba faptul că deja te-ai născut, sau că te-ai născut in evul ăsta. Ce nu mai poate fi schimbat? Faptul ca ne place ciocolata, sau mă rog, unora dintre noi, faptul că ne place jazzul, unora, doar unora le place jazzul, ne mai place nudul dar nu o recunoastem, nu mai poate fi schimbata ideea de new age, limbajul morse, minciuna. Ah, mai sunt câteva: ceea ce deja ai schimbat, deci schimbarea nu mai poate fi schimbată, realitatea, criza economică, morală şi politică, încălzirea globală, intalnirile JTI, obiceiurile precum fumatul, faptul ca iarna ninge, formele a priori şi renumele. Dacă ai! Ave Caesar, morituri te salutant!
În ce ne schimbăm? În ecologişti. În ecologişti. Cu siguranţă în ecologişti. Şi în fundamentalişti. Asta pentru că ne schimbăm în fundamentalişti eco (ecologia fundamentalistă s-a transformat într-un anti-umanism vitalist, într-o apologie a dictaturii, a terorii, în numele respectului datorat naturii, devenită obiectul unei adevărate idolatrii) – după acest paragraf aş pune, dacă aş fi pe mess, emoticons-ul „puke” ):-&). Ne mai schimbăm în altceva, pentru că aşa ne cer cei ce ne iubesc, ne schimbăm „la faţă!”, ne schimbăm în specialişti după ce terminăm ceva şcoli (sau în semidocţi), ne schimbăm în semidocţi pentru că asta e menirea noastră, ne schimbăm in mai buni de fiecare dată când greşim, ne schimbăm în ID-uri şi adrese de web, în degeneraţi sexuali, în criminali (astea din urma nu suntem, devenim!), în şpăgari (asta nu devenim, suntem!); ne mai schimbăm în hackeri, dacă putem, în activişti politici, în adulţi, în oficiali, în tâmpiţi. Iar când nu mai avem în ce, inventăm.
Ce luăm la sau în schimb? M....e! tonul este acid dar căt se poate de adevărat. Spune-ti voi că nu este aşa?
Astfel, putem observa că schimbarea e de aur, totul se schimbă, totul e un schimb, nu ne naştem oameni ci devenim. Mă schimb pentru a exista (o existenţă care precede esenţa), exist pentru a mă schimba. Iubiţi-vă şi nu mai furaţi curent pentru reşou!

2 comentarii:

7liana7 spunea...

Interesant...cum tot ce " se aseamana se aduna"...
Suntem aici, nu?
Si nu suntem putini...
Bafta!

Gabi spunea...

aş spune, bine că suntem aici şi bine că nu suntem puţini!!!

şi oricum, din moment ce ne asemănăm.... e greu să ne putem "scădea"! :)

Trimiteți un comentariu