luni, 8 iunie 2015
visătorii de rând
ce prostie noaptea se lipește de geam
te sufoci de liniște și dispari ca o scuză penibilă
undeva într-un vis speri să uiți și să fii uitat
dar visele locuiesc în apropiere
chiar prea în apropiere
stau pitite lipite de perna conștiinței
visele sunt ori iluzorii ori mustesc de adevăr
iar cine zice c-a visat frumos
n-are nimic de-a face cu noi ăștia
muritorii de rând scuze
visătorii de rând
femeie femeie
ce te-aș mai visa fără să-mi aduc aminte
ce bine-aș dormi dacă n-ai fi
doar
o lumină care-mi deschide ochii
dar nu-mi încălzește inima
deloc
Publicat de
Gabi
la
6/08/2015 11:26:00 p.m.
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!
Distribuiți pe Twitter
Distribuiți pe Facebook
Etichete:
gabriel bota,
poezie,
visătorii de rând
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu