mesaje subliminale

avem totul atunci când nu avem nimic oricum atunci când te țin de mână secundele sunt ani klingonieni care nici nu știu cât durează și nu mă gândesc la trecut nu mă gândesc la fabulații ori la calcule diferențiale pentru că acel nimic face ca totul să nu conteze

cu toate astea de anumite chestii nu putem scăpa oasele ne iau foc desenăm priviri în creion și străbatem un labirint de cutii de carton fără să știm de ce mai căutăm umbre fără sens care nu există decât pe lobul temporal atunci când noaptea se scurge în canalul de pe stradă și sufletul incert mângâiat de singurătate rămâne pe grilajul de fier călit

noi tu eu voi nu contează cine cu siguranță însă toți vom deveni spălători de trecut în halate murdare la un moment dat și-atunci n-am cum să nu scriu despre prostia de a iubi despre lumina aia care ne trece prin piele atunci când iubim despre cât de faină e o frunză pe care irisul tău plăpând o urmărește în cădere și despre uitarea de noi de tu de eu de voi

și-o să scriu și am dreptul să scriu pentru că am fost proprietar de balerine catifelate abrupte năucitoare știu cine e figaro cine e godot și cine-a inventat chibriturile mă numesc gabi și nu știu să uit

avem totul atunci când nu avem nimic asta ți-am șoptit însă tu ai adormit deja pe mâna mea amorțită și nu te împing mai încolo fiindcă mâine voi avea lipită de piele urma ochiului tău închis sub care uneori îmi imaginez că mă pot ascunde


photo: Krisztián Éder