la capătul sinelui vei găsi un logan

de fiecare dată când revin la mine înseamnă că tu m-ai pierdut dar niciodată n-o să învăţ oricum şi astăzi m-am găsit grav avariat ca un logan izbit cu faţa de un stâlp într-o noapte de iulie când toată omenirea suferă de sindromul general de adaptare şi toţi visează la vacanţe şi stelele se joacă pe cerul aspru violet al depresiilor şi parcă plouă şi cioburile-s toate împrăştiate iar eu pun capul urechea şi viaţa pe asfalt picurii dispar în bălţile nervoase şi aştept şi înţeleg cât de ciudat e să mă privesc prin proprii mei ochi pentru că uneori orice-aş face sunt singurul străin pe care niciodată n-o să ajung să-l cunosc îndeajuns de bine până la urmă nici tu n-ai înţeles că sinele meu nu poate fi găsit decât de degetul tău că atunci când mă apropiu de mine izbucnesc într-o hemoragie de hemofolic şi că-n inimă am doi magneţi cu poli opuşi care oricum mă ţin la distanţă

aşa că ia-mă înapoi
şi lasă-mă să te trăiesc
doar pe tine



photo: Silvia Grav