păpădiile se ascund de stele
fereastra e deschisă
și lumea îți cade peste sprâncene
fără grabă
aș vrea
să-ți desprind din piele sunetul copacilor
din pădurea unui basm uitat
să fiu un călător rătăcit
ce-ți adoarme printre pori
înainte ca tu să visezi
apoi
să-l lăsăm pe dumnezeu să creeze alte lumi
iar dimineața să ne trezim în ele
pentru că uneori
contează doar ceea ce putem uita
viața
viața nu e o metaforă
e doar un basm
pe care nu vrem să-l trăim
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu