duminică, 12 august 2012
ink heart
ajung acasă
deschid ușa intru în hol
las telefonul cheile și țigările pe dulapul din dreapta
tenișii lângă dulap
merg în bucătărie miroase a fum deschid geamul
ajung în cameră mă dezbrac
de haine de mine de orice pot da jos
pornesc laptopul pun dimmu borgir mă așez
pe spate în pat privesc
tavanul e singurul meu cer
înjur de câteva ori
în gând am multe voci cred
toate-s de căcat
orice-aș face nu fac destul
îmi privesc doar mâinile
sunt pline de cerneală
fiecare pată e un gând
pe care l-am trăit și l-am ucis în același timp
doar eu pot face asta
paradoxurile înfloresc în mine oricum oricând
eu nu știu
nu știu cine sunt
dar
nOi știm
știm ce suntEm
foto: Megan Snider
Publicat de
Gabi
la
8/12/2012 07:31:00 p.m.
1 comentarii
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!
Trimiteți pe X
Distribuiți pe Facebook
Etichete:
dimmu borgir,
existenta,
gabriel bota,
ink heart,
paradox,
poezie,
tigari
luni, 6 august 2012
„finis origine pendet”
lumina stranie a dimineţii
se juca nestingherită
pe cearceaful şifonat pătat
tu încă dormeai
ţi-am străbătut de-atâtea ori
distanţa dintre petele mărunte din piele
încât pielea ta mi se pare
a fi un cer absurd
în care dumnezeu e la fel
de tăcut
la capătul patului
lângă alte mărunţişuri
doar cartea neterminată a rămas
deschisă şi eu
mă duc
mă duc altundeva
să caut ce nu pot găsi
foto: Tina Kazakhishvili
Publicat de
Gabi
la
8/06/2012 09:44:00 p.m.
0
comentarii
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!
Trimiteți pe X
Distribuiți pe Facebook
Etichete:
carti,
dumnezeu,
finis origine pendet,
gabriel bota,
poezie
luni, 23 iulie 2012
summer dream
eşti în faţa mea
mănânci brownies cu mâna fragedă
îţi aşezi rochia în dungi colorate la şold
şi ai o bucurie simplă în tine
nu-mi spui nimic
în colţul gurii doar zâmbetul ascuţit
şi umbra unui cuvânt ce-mparte lumea
între oameni care uită cum să ierte
şi alţii
toţi ceilalţi care nu contează
e încă vară
e încă vară în tine
nu-i nimic
fiindcă aici
neîndurător de calm
seara îşi pune pe umeri haina liniştii
mai fumez o ţigară şi merg să visez
doar ceea ce mâine
nu ne vom aduce aminte
miercuri, 11 iulie 2012
exerciţiu de imaginaţie
imaginează-ţi
un perete crăpat scorojit
plin de urme de palme
de numere şi cuvinte
amestecate încâlcite peste tot
notiţe care şi-au pierdut sensul
imaginează-ţi
că eşti lângă acest perete
miroase a ghimbir a nebunie
a idei scăldate-n ulei de anason
miroase a nou şi-a vechi deodată
aşa cum ar mirosi o inimă strivită
şi-ţi mai imaginează că
întinzi mâna să atingi
acest perete care există şi nu există
şi nu poţi trece de el
doar dacă poţi să-ţi imaginezi o uşă
despre care nu ştii că e uşă
acum aşează-te
trăieşte şi zâmbeşte
fără motiv
deschide-mi pleoapele
Publicat de
Gabi
la
7/11/2012 08:27:00 p.m.
4
comentarii
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!
Trimiteți pe X
Distribuiți pe Facebook
Etichete:
cuvant,
gabriel bota,
imaginatia,
nebunie,
poem,
poezie
joi, 28 iunie 2012
despre uitare
se poate întâmpla orice dar nu orice e întâmplător şi uneori trăim momentele alea în care credem că toate căcaturile ni se întâmplă doar nouă dar să nu ne speriem sunt doar consecinţele acţiunilor noastre care ne strâng de gât făr-a le pasă că între timp am devenit mai buni vorba lui nietzsche de noi nu scăpăm niciunde dar ne scapă întotdeauna faptul că uităm uităm uităm totul minunat medicament uitarea nu credeţi? eu cred doar toamna uit că totul se uită şi-atunci aş vrea ca tu să-ţi aduci aminte că sufăr de o logică cumplită tot timpul îmi surâd filosofiile ieftine şi uneori să-mi dai restart să-mi umezeşti lobul urechii cu inima cu buzele şi tot ce mai ai până la urma să nu uităm că trăim
foto: Mark-Meir Paluksht
Publicat de
Gabi
la
6/28/2012 10:53:00 p.m.
0
comentarii
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!
Trimiteți pe X
Distribuiți pe Facebook
Etichete:
filosofie,
gabriel bota,
logica,
medicamente,
Nietzsche,
poezie,
restart,
uitare
duminică, 10 iunie 2012
lucrurile simple

peste tot sunt vise împrăştiate pe trotuar în gări în staţiile de autobuz oamenii străzii ştiu să iubească cel mai bine lucrurile simple şi nimeni altcineva n-a fost aici doar câteva asistente înalte 1,80 dezmăţate pe alocuri pistruiate cu ochii apropiaţi de cer m-au iubit o noapte întreagă într-un joc psihedelic de culori până la epuizare acum e seară deja stau la geamul bucătăriei cu paharul de suc de mere lângă mine pachetul de ţigări dar nu-ndrăznesc să fumez nu ştiu de ce îmi trec şi nu-mi trec multe prin cap voci necunoscute nicidecum vocea ta mă gândesc sunt la fel ca orice bărbat las şosetele lângă pat şi lumina aprinsă în baie dar totuşi am pielea blândă cu aluniţe pe braţ şi piept care pot extazia gura tuturor femeilor şi din când în când cineva din mine scrie poezie pe orice pe oriunde oricum chestii banale pe care tu nu le-nţelegi aşa cum n-ai înţeles că timpul este liniar şi constă în alegeri dar numai înainte de a alege totul este posibil atât de a dracului e viaţa acum ştiu întotdeuna am ştiut de fapt doar oamenii străzii iubesc lucrurile simple în staţiile de autobuz în gări pe trotuar sunt vise împrăştiate peste tot
foto: Janus T
Abonați-vă la:
Postări (Atom)





