Se afișează postările cu eticheta structuralism. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta structuralism. Afișați toate postările

joi, 4 august 2011

„the weary kind”



suntem întinşi pe patul lui procust dacă n-aţi ştiut mie mi se face operaţie pe suflet
17 siluete cu ochii negrii mă înconjoară am o gaură în piept cât o galaxie şi un suflet de mărimea frunzelor de cireş soarele inundă începutul de toamnă lumina acoperă tulburările obsesive depresiv-anxioase de mâine e toamnă mă prind cu toamna de mâini şi mă ţin strâns ca într-o colivie de lemn mi se dau să înghit culori şi realităţi şi realităţi colorate mi se fac masaje sunt pus la dietă mi se ia sânge venele mi se scurg în pâmânt precum rădăcinile pe spate am ventuze 17 siluete cu ochi negrii intră cu mâinile cu picioarele cu ţâţele cu totul în mine şi mă inundă şi folosesc pense de smuls limba şi sub ultraviolete îmi pun visele visele mele sunt moarte şi logica a murit şi dumnezeu nu se simte bine pe acoperişul lumii mele sunt un obiect cercetat cunoaşterea structurei clarifică formarea şi transformarea obiectului cercetat urăsc structuralismul ce melancolie simplă trăiesc sau manie sau demenţă sau idioţie am o cămaşă de forţă din epidermă de înger 17 siluete cu ochi negrii încearcă să-mi străpungă sufletul mă pun sub duşuri reci îmi dau comprese cu muştar substanţe vomitive sufletul nu-l puteţi scoate din mine ce gust dulce de clorpromazină am sub limbă am surplus de cromozomi şi aştept ziua de mâine de mâine vine toamna şi cu mâinile voi fi ancorat de ea toamna eu visez toamna doar eu visez şi tremur frigul îmi face bine şi aerul curat şi ploaia adâncă şi mocirla nu-mi cereţi nimic sunt mai mult decât gol

în inimă să-mi căutaţi inima mea nu are colţuri resuscitaţi-mă

sâmbătă, 12 martie 2011

Vizită la bordelul literanal – artistic! Pardon, literar – artistic!


Am auzit multe despre tine. Se vorbeşte mult în dosul străzilor, în dosul duşumelelor, în dosul picanteriilor de prost gust din cafenelele umblate de distinşi intelectuali, cum că tu, madamă Corida, ai fi mare fenomenoloagă. Cică tu ai şti să citeşti în fenomene şi să le desprinzi de învelişul aprioric.

Aşa că, dis de cu seară am bătut şi eu la uşa ta de turtă. De deschis erai deschisă (deja), de poftit înăuntru mă aşteptai (deja), aşa că am intrat. De întrebat nu te întreb nimic încă, decât la sfârşit. Până atunci însă vreau să văd cum te mixezi şi te remixezi prin niscaiva cultură. De oricare o fi ea. Şi totuşi, vreau să-ţi păstrezi demnitatea şi regularitatea... ideilor. Nu de alta, dar eu am un scop precis: vreau să găsesc în tine un răspuns. Până la întrebare mai e puţin...

Cumva conservată în forma sa ludică, şi-a deschis picioarele în cea mai pozitivă libertate fără ca să-i pese de opresiunea valorilor esenţiale. A început apoi să-mi vorbească despre Organon (doar primul) şi cu mare fineţe făcea distincţia între limba naturală şi limba simbolică. Silogismul ei perfect îmbina forma şi materia într-un artjob exemplar. A continuat să-mi deseneze coerenţe, inducţii, validităţi, a trecut prin materialisme istorice şi dialectice, scurgeri clasiciste, sofisme la amalgam, literaturi nebănuite şi uitate, filosofii impregnate cu usturimi cerebrale, fizici nucleare, ajungând până la desene rupestre şi de-alea mai noi neînţelese nici de către pictor.... Draga mea, te pricepi la înţelepciune, ca să nu mai spun că oralul tău are aromă de structuralism!

Draga mea... eşti foarte bună dar ai fi şi împlinită dacă ai avea bunăvoinţa să-mi răspunzi:

- Poţi tu să-mi spui secretul pietrei filoxofale?