Se afișează postările cu eticheta sfarsitul lumii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sfarsitul lumii. Afișați toate postările

marți, 23 aprilie 2013

manifest al conștiințelor pure



tricoul ăsta pătat l-ai purtat și tu într-o dimineață când prăjeam pâine integrală cu semințe de in și la radio se auzea lotus flower apoi l-am sunat pe tata să-i spunem la mulți ani am făcut o listă de cumpărături am ieșit din apartament afară ploua eu mi-am aprins o țigară în casa scării și tu ai luat un taxi

acum
iar e un sfârșit de lume
îl simt în mijlocul cald al gleznei
cum urcă încet prin femur
până în valva mitrală unde se-adună
toată mizeria lumii

ascultă
singurătatea e atunci când
nu mai pune nimeni ouă pe ușă
iaurtul și ananasul s-au stricat
iar frigiderul e o groapă de gunoi
unde gheața se îngroașă
cu timpul

cumva te doare-n pulă
becul în hol e aprins tot de tine
și dumnezeu e un agent imobiliar
care vrea să ne vândă
un loc în rai

dar nu cumpăr nimic

astăzi plec
nu știu dacă vreau să scap
ori vreau să ajung

dar vreau
să caut fără să găsesc
oaia fantastică a lui
murakami

sâmbătă, 24 septembrie 2011

pe vremea găurilor negre












aşa ne iubeam şi noi cândva când tu îmi erai ca un labirint şi uneori mă ascundeai în tine şi ne lua câteva ore până să fiu găsit şi în neastâmpărarea ta cu mâinile mânjite de la nuci verzi îmi mângâiai tâmpla pe deasupra şi sufereai de fericire când cuvintele mi se desprindeau de pe limbă pe-atunci însă nu-mi vorbeam mie niciodată şi doar tu îmi trăiai prin cuvânt dar nu cred că-ţi mai aduci aminte cum pe discovery se descopereau în fiecare zi găuri negre iar eu îţi arătam că şirul lui fibonacci e şi finit şi infinit în acelaşi timp şi ne plăcea la amândoi cafeaua cu lapte şi ceaiul negru cu iasomie infuzat 3 minute şi cum nimic dar nimic din jur nu era gri şi tu te îmbrăcai deseori în albastru ca în acea seară de vineri când aflasem despre sfârşitul lumii iar eu încă nu-ţi cunoşteam bine sânii de aceea ţi-am spus că sfârşitul meu e în vârful degetelor mele şi că doar în această lume te simt în alte lumi nu exist şi nici n-aş şti ce-i iubirea şi de-ai fi vrut ţi-aş fi murit şi moartea ta oricând pentru că eu niciodată n-am ştiut să-mi exist ca şi acum... ca şi acum când sunt aproape şi departe de nimic de orice plutesc hipnotic într-o lume în care şoareci rotunzi ne locuiesc prin umbre iar umbrele ne sunt amestecate în gri şi aud şi văd şi simt

ce singuri şi gri trăim unul în celălalt