marți, 23 aprilie 2013
manifest al conștiințelor pure
tricoul ăsta pătat l-ai purtat și tu într-o dimineață când prăjeam pâine integrală cu semințe de in și la radio se auzea lotus flower apoi l-am sunat pe tata să-i spunem la mulți ani am făcut o listă de cumpărături am ieșit din apartament afară ploua eu mi-am aprins o țigară în casa scării și tu ai luat un taxi
acum
iar e un sfârșit de lume
îl simt în mijlocul cald al gleznei
cum urcă încet prin femur
până în valva mitrală unde se-adună
toată mizeria lumii
ascultă
singurătatea e atunci când
nu mai pune nimeni ouă pe ușă
iaurtul și ananasul s-au stricat
iar frigiderul e o groapă de gunoi
unde gheața se îngroașă
cu timpul
cumva te doare-n pulă
becul în hol e aprins tot de tine
și dumnezeu e un agent imobiliar
care vrea să ne vândă
un loc în rai
dar nu cumpăr nimic
astăzi plec
nu știu dacă vreau să scap
ori vreau să ajung
dar vreau
să caut fără să găsesc
oaia fantastică a lui
murakami
Publicat de
Gabi
la
4/23/2013 09:44:00 p.m.
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!
Trimiteți pe X
Distribuiți pe Facebook
Etichete:
dumnezeu,
gabriel bota,
murakami,
oaia fantastica,
poezie,
sfarsitul lumii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu