sunt bun, doar noaptea!

pe lună se văd arhangheli tembeli
ce-şi tatuează pe iris
un fel de culoare încinsă
pe care noi oamenii o numim
iubire





e 2 noaptea, sunt vreo 25 de grade
căldura încă ţine florile deschise
iar eu probez suflete de sirene
în paturi de umbre
cumva, toate-mi sunt bune

sunt pentru că nu te-ai gândit că pot fi
sunt pentru că pot fi
sunt cel ce pune mareea în tine
acum, doar acum.
sunt bun doar până dimineaţa
când mă vei schimba rapid
pe un zâmbet scăpat fără voie
când bei o gură de expresso cu lapte

de ce sunt bun, doar noaptea?
pentru că mărul din care am muşcat
era de fapt un sân perfect
nu roşu ci albastru
şi nu regret
aşa am aflat şi eu
ce gust are cerul
când se îneacă în mare

secunda 61

secunda asta trecuse atât de repede
încât umbra zeilor rămase spintecată în patru
de două lame de cuţit trântite în ficat
ca dintr-o tăcere albastră
de unde sirene stricate ar cere o gură de apă sărată


sârma ghimpată drept ghirlandă
îmi strălucea deja la gât
verdele murdar îmi crescuse în palmă
şi nici nu mai apucasem să spun
că nu va mai ninge

alungă-mă, i-am zis
pierde-mă de mine, i-am zis
şi m-a alungat
şi m-a pierdut
secunda
m-a ascuns pe mine în mine
şi m-a lăsat
secunda, curva dracului,
întins pe ultima zăpadă