peștii-nisip

3 raze de lună veche
se opresc pe cearceaf

lumina trezește fluturi morpho
care înoată lângă peștii-nisip

valul nopții e blând și uriaș
cât un elefant cu urechi albastre

și doar un sfânt insomniac
cu mâinile lui transparente
ascultă nedumerit cum
inima ta pâlpâie o altă zi

ar fi prea frumos
ar fi mult prea frumos
să deschidem ochii în
lumea care ne înconjoară

nu crezi

tigrii parfumați

mi-ai zâmbit mușcând un biscuite
inima rațiunii s-a oprit
și m-am pomenit
căutând cu lingurița-târnăcop
comorile golcondei în ceașca
de cafea-abis

atunci s-a făcut iarăși vis
de parcă nopțile n-au sfârșit
și-am plutit
pe o frunză de sfeclă dulce
printr-o pădure de cardamon și șofran
până-n stomacul flămând
al unor tigri parfumați

noi doi nu vom fi iertați
noi ne-am iubit prea mult
și prea târziu
ca faptele noastre moi și binevoitoare
să reziste trecutului

păcat de einstein
care n-a descoperit
că liniștea este egală
cu singurătatea la pătrat

no love without freedom

suntem atât de idioţi
pentru că nu înţelegem
că nu trebuie să înţelegem
nimic
atunci când iubim

trebuie doar să fim
nişte proşti minunaţi
care cred
că atunci când celălalt râde
e primăvară

atât de simplu e
până când într-o dimineaţă
tu
o să-ţi îmbraci trupul
în rochia ta albastră iar
eu
o să uit
în curând
voi căuta o stradă ploioasă din dublin
unde voi fuma o ţigară
pentru început...

din volumul SUSHI,http://www.edituraeikon.ro/detalii-carte.php?idC=317


Editura Eikon, 2014
Prefață: Ioan Es. Pop
Text coperta 4: Ion Mureșan
Grafică: Mauricio Silerio
Model: Lisa Iorga
Fotografi: Ovidiu Manoilescu, Radu Sălcudean, Lavinia Mureșan

metafizicienii au eșuat

exagerat de perfect exagerat de punctual
în fiecare seară dumnezeu cu mâna lui
stinge lumina din cer

nu-i bag de vină mă zbat puțin
între contingență și necesitate
rup un colț de ciocolată și accept
lumea nu s-a schimbat prin urmare
metafizicienii au eșuat lamentabil

doar becul dement adună în jurul lui
păsări de pradă kamikaze ce-mi vor exploda
mai târziu într-un vis prefabricat

bună seara draga mea
ai mai încercat să mă iubești
?

2 țigări și umbra lui kierkegaard

unde erai de dimineață mi-ai dispărut atât de ușor de sub pleoape când m-am trezit te-am căutat în bucătărie am dat peste un cimitir de idei putrezite în cadavre mecanice storcătorul de oțel ceasul și vase androgine de lalique peste care bântuiau umbrele lui kierkegaard și pascal în rest doar resturi de mâncare și înțelepciune un gol cu care nu reușesc să mă obișnuiesc și mi-e frig îmi acopăr umerii cu o redingotă gri am 32 de ani și am numărat până la un miliard faceți și voi calculele eu am obosit mai am 2 țigări le voi fuma urmărit de remușcări pentru moment sunt plesnit de afazii adânci și nici nu știu dacă vreau să-mi revin despre singurătate nu e bine să vorbești când ești singur pentru că ai observa cât de idiot ești oricum te caut iarăși în agartha și în limitele vieții nu ești nici măcar în arhiva refulărilor mele doar homunculi și druizi îmi străbat uterul imaginației nimic altceva sunt la ultima țigară sunt la diferența dintre extaz și delir sunt la limba ta ca o literă cuneiformă ce-mi săruta fruntea sunt fără ciorapi cu mâinile goale am aruncat la gunoi primul alineat din viața mea tu

ziua judecății va fi cea mai scurtă
închid ochii
fericirea a fost la început
evident
înainte să știi că o trăiești



photo: Jochen van Eden

nowhere man

din mâinile ei curg furnici aiurite
un copil plânge lângă borcanele de bomboane
și un arab așază pe o masă de tablă
cărți și ziare lângă mănunchiuri de ridichi

din mulțimea de ochi cruzi
cineva crede că e fericit
mai sunt și din ăștia care cred
în lumea nefericiților însă
nu se știe cine a fost mai întâi
infectat cu iluzii

aceasta e imaginea
aceasta e imaginea în care dumnezeu fuge
în oameni să trăiască
de azi de ieri de ceva timp
pe pământ cerul nu mai are miros
dar chiar și așa
viața merge mai departe



photo: Nilufer Barin